Sfârșitul săptămânii trecute a adus, printre nenumăratele meciuri de fotbal din toate campionatele și diviziile, și două evenimente sportive prea puțin mediatizate înainte de începerea lor, însă tratate cu exagerat de multe elogii după finalizare, deși în plan sportiv nu au adus decât performanțe absolut normale. A fost mai întâi meciul de handbal feminin dintre Portugalia și România, turul dublei de calificare pentru Campionatul Mondial care va avea loc în noiembrie-decembrie. Oricât de tare v-ați forța memoria, tot nu veți reuși să descoperiți în vreun ungher oricât de ascuns o performanță cât de cât notabilăa portughezelor, nici la nivel de club, nici la cel al reprezentativelor, în timp ce româncele, cu toate nenumăratele „accidente” care ne-au îmbolnăvit mai mereu de nervi, au fost totuși în permanență în elitaacestui sport. Meciul acesta era cumva important în ideea de a ne confirma și de această dată prezența la Mondial, de la care nu am lipsit niciodată. Dar, ciudat, n-a fost mai deloc promovat. În schimb, la final, s-a turuit vreo două zile la rând, s-au adus cele mai deșănțate elogii naționalei, deși, atunci când câștigi la 15 puncte, 35-20, ba încă și în deplasare, e clar că diferența este cosmică. Tot cam așa au stat lucrurile și cu David Popovici și Naționalele de înot. Copiluțul ăsta minunat s-a dus să ia 6 medalii de aur și le-a luat, inclusiv la delfin și spate, probe la care n-a mai înotat până acum în competiții de seniori. Cu acest prilej, și-a îndeplinit și baremul de calificare pentru Jocurile Olimpice la 100 m liber. Nimic mai normal pentru cel mai rapid înotător din lume! Vă reamintesc că este nu doar campion mondial, ci și recordman mondial. Păi atunci de unde atâta entuziasm pe oficialii de toate felurile, inclusiv Camelia Potec, președinta Federației!? Se aștepta cineva caDavid să nu îndeplinească baremul care e calculat astfel încât să ajungă la Olimpiadăcâteva zeci de înotători? E pur și simplu un punct bifat caîndeplinit din programul său. Aaaa, când o mai bate recordul mondial, când o mai aduce și aurul olimpic, da și iar da! Să nu ne mai oprim din elogii. Dar fiindcă a reușit un timp oarecare, modest, în proba sa favorită, mi se pare o prostie să elogiem… ce?