Se făcu dreptate!

S-ar putea să vă declarați plictisiți de abordarea în această rubrică, două zile la rând, a aceluiași subiect: Gala FIFA de decernare a trofeelor anuale. În fond, nu e vina mea că Gabi Manță, colegul de rubrică, a avut norocul să prindă ediția de ieri, când evenimentul încă nu fusese comentat, dar spuneți și dv.: pot să trec peste premierea fotbaliștilor pe care-i iubesc cel mai mult în fotbalul zilelor noastre, Ibra și CR7? Vă e clar că nu. Iar dacă adăugăm că și dl Edson Arantes do Nascimento, ceva mai cunoscut sub pseudonimul Pele, cel pe care îl consider cel mai mare din întreaga istorie a fotbalului, a primit și el un Balon de Aur pentru întreaga carieră (absolut unică și imposibil de egalat: cine mai poate înscrie în ziua de azi 1.271 de goluri, cu apărările ăstea sălbatice!?), atunci veți înțelege de ce nu puteam ataca nici eu alt subiect. Așadar, Cristiano Ronaldo a mai făcut o nefăcută: a luat trofeul în anul în care n-a câștigat nimic cu echipa de club. Asta însă e o dovadă că totuși (pricepeți ceva, bă, Nașule și Pițurcă?) echipa națională este incomparabil mai importantă decât orice echipă de club. Chiar dacă Bayern a luat toate cele 5 trofee posibile, iar Ribery a fost decisiv adesea, și mai ales în câștigarea Champions’ League, iată că faptul că Ronaldo a făcut și nefăcuta aialaltă, la naționala Portugaliei, a condus la adjudecarea Balonului de Aur aproape fără replică. Și fără nici o contestație, așa cum au fost destule în edițiile anterioare. Al doilea mare laureat căruia i s-a făcut dreptate a fost Pele. Cum să nu aibă acasă și acest trofeu singurul fotbalist din lume care deține de trei ori titlul mondial? Nu în ultimul rând, Ibra a fost și el încununat pentru golul anului. Bijuteria aia nu are egal, cum nici Ibra nu greșește când spune același lucru despre el însuși. Iar dacă întreaga Gală a fost una a dreptății și corectitudinii, atunci nu putea lipsi dintre laureați domnul Jupp Heynckes, antrenorul cel mai titrat al sezonului trecut, căruia patronii clubului Bayern i-au făcut una tipic românească, premiindu-l cu… destituirea! Că, deh, îi promiseseră postul lui Pep. Noroc că mai există FIFA care, într-un puseu de fair play, i-au oferit ceea ce i se cuvenea: titlul de antrenorul anului.