Se fac metanii și se îngenunchează în perioada de la Paști până la Rusalii?

Una din întrebările puse tot mai insistent și de către tot mai mulți credincioși este aceea dacă se fac metanii sau dacă se îngenunchează, în sfânta biserică, atât pentru rugăciune particulară, în fața unei icoane, cât și la momentele îndătinate din timpul serviciilor divine care se săvârșesc în sfântul locaș, în perioada dintre Paști și înălțare sau Paști și Rusalii ori Cincizecime. Această întrebare este cauzată de diversitatea practicilor pe care le aflăm într-o biserică sau alta și la diferitele categorii de credincioși. Unii dintre aceștia socotesc că a îngenunchea în această perioadă este un mare păcat, fiindcă îngenuncherea și metania, ca semne de pocăință și de întristare și mai ales ca forme de ispășire a păcatelor, nu s-ar potrivi cu perioada de bucurie cauzată de învierea Mântuitorului Hristos.
De aceea, acești credincioși nu practică îngenuncherea sau metaniile și mai mult, atrag atenția, uneori cu severitate celor care, din obișnuință sau din necunoaștere, însoțesc rugăciunea sau participarea lor la sfintele slujbe, de îngenunchere și metanii. Alți credincioși socotesc ca pe un lucru firesc îngenuncherea și metaniile în sfânta biserică, în această perioadă și nu se sfiesc să le practice, iar alții nu știu nimic și le fac fără să aprecieze dacă au săvârșit un lucru bun sau rău, adică permis sau interzis. Din aceste atitudini reiese diversitatea de practici pe care le întâlnim în bisericile noastre și la diverși credincioși și întrebarea legată de această stare de lucruri. Așadar, este corect sau nu, bine sau rău, interzis sau permis să îngenunchem și să facem metanii în această perioadă?
Rugăciune stând în picioare
O parte din răspunsul la această întrebare am lămurit-o atunci când am vorbit despre interdicția sau îngăduința de a se îngenunchea în biserică în zi de duminică. Pentru a răspunde la întrebarea de care ne ocupăm, trebuie să vedem ce dispoziții canonice sau tipiconale există în această privință. De la început trebuie să spunem că majoritatea rânduielilor canonice se referă la sărbătoarea Duminicii, ca zi săptămânală închinată comemorării învierii Mântuitorului, și mai puțin la perioada de care ne ocupăm.
Așa, de pildă, canonul 66 apostolic interzice postul în zi de Duminică, pe motiv că aceasta este ziua în care a înviat Domnul. Același lucru îl stabilește și canonul 18 al Sinodului local din Gangra (sec. IV) care interzice ajunarea în zi de Duminică. Practica și apoi rânduiala stabilită și impusă de Biserică au statornicit însă ca și în duminicile din cele patru mari posturi de peste an să se postească. Această rânduială o respectăm și noi astăzi.
Mai precis se referă la această problemă canonul 20 al Sinodului I ecumenic (Niceea, 325) care spune: „Deoarece sunt unii care își pleacă genunchii Duminică și de la Paști până la Rusalii, pentru ca toate să se păzească în același fel, în fiecare parohie (eparhie), Sfântului Sinod i s-a părut că rugăciunile să fie aduse lui Dumnezeu stând în picioare”. (Vezi Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 1993, p. 64).
Interdicție canonică
Așa cum precizează comentariul la acest canon, această rânduială se va fi menținut timp îndelungat în biserică, „totuși nu a supraviețuit până astăzi și ea nici nu prezintă de altfel vreo importanță deosebită” (Ibidem). Hotărârea acestui canon este reluată și de canonul 66 al Sinodului Trulan (V-VI de la Constantinopol din 692) unde se spune: „Am primit, în mod canonic, de la de Dumnezeu purtătorii Părinții noștri, să nu plecăm genunchii în duminici, cinstind (astfel) Învierea lui Hristos”. Mai departe, canonul arată că această interdicție se întinde pe intervalul de timp cuprins între sâmbătă noaptea și duminică seara. În practică însă, nici această rânduială nu s-a mai respectat. (Ibidem, p. 143).
Diferența între îngenunchere și metanie
Pe de altă parte, trebuie să facem deosebire între îngenunchere și metanie ca acte de penitență, de ispășire a păcatelor și ca semne de respect, evlavie și bună cuviință la slujbă, în unele momente importante sau centrale ale acesteia. Ca act de pocăință, plângere pentru păcate și ispășire, îngenuncherile și metaniile nu pot fi justificate și practicate în această perioadă de jubilare sau bucurie, pe când ca semne de evlavie și respect ele sunt îngăduite. Nu văd cu ce impietează îngenuncherea la vohodul cel mare cu cinstitele daruri, la rostirea Crezului, la prefacerea darurilor sau la axion. După cum socotesc că este îngăduită îngenuncherea dacă săvârșim slujba Maslului de obște, care se practică la multe biserici, sau la Taina Pocăinței ori la alte rugăciuni și dezlegări citite de preoți, în această perioadă. Așadar, îngenuncherea ca formă și expresie a respectului, evlaviei, smereniei și stăruinței în rugăciune este îngăduită în această perioadă.
(parohiamacin4.org)