Se duce și handbalul?

Sporturile care la noi au început la un moment dat să o ia la vale, nici că s-au mai redresat vreodată, cu precădere sporturile de echipă: fotbal, rugby, volei, handbal. Aici, la acesta din urmă, trebuie făcută totuși mențiunea că handbalul masculin, cândva campion mondial, chiar de 4 ori, s-a prăbușit total, atât la nivel de club,cât și la cel al reprezentativelor naționale, în timp ce cel feminin, cu doar un titlu mondial și alte vreo 3 clasări pe podium la Campionatele Mondiale, s-a menținut totuși competitiv pe plan continental la nivel de echipe de club, prin Chimia Râmnicu Vâlcea și CSM București, iar mai de curând și Rapid. Totuși, în afară de un trofeu Champions’ League câștigat de bucureștence acum câțiva ani, parcursul alor noastre a fost mereu oscilant, enervant, imprevizibil de la un meci la celălalt, deși în echipele noastre au fost aduse din străinătate jucătoare din cele mai titrate: campioane mondiale, europene, olimpice. Iar contribuția noastră în loturile acestora a fost și ea consistentă, adesea jucătoarele noastre figurând printre cele mai bune din lume pe mai multe posturi, de la portarul Huțupan până la interul Cristina Neagu, cea mai bună jucătoare din lume timp de 4 ani. Anul trecut, ne-a lipsit foarte puțin să accedem cu ambele echipe în „final four”,în cele din urmă neajungând nici una din ele. Ne-am spus că anul ăsta vom rupe gura târgului, numai că actuala desfășurare a grupelor arată ca ale noastre au devenit ciuca bătăilor. Am impresia că și handbalul feminin a luat-o la vale, pe drumul ăla fără întoarcere.