Se calca pe picioare

Am așteptat cu emoție si speranță derby-ul Madridului dintre Real și Atletico, în care, ca oricare fan al Real-ului din întreaga galaxie, zău că nu îmi puneam decât problema scorului: le dăm 4 sau 5 la zero? Eeeeiii, la zero nu se face, că doar jucam în deplasare, și parcă 5 ar fi deja prea mult, așa că un scor pe deplin plauzibil și civilizat ar fi de 4-1 pentru noi, Real, adică 1-4 pe tabela lui Atletico. Și, după cum arătau lucrurile până spre finalul primei reprize, când scorul de 1-2 reflecta destul de fidel întâmplările de pe teren (un Atletico atacând furibund și cumva haotic, și un Real letal pe contraatac), mă gândeam că profetul din mine are o zi cu adevărat reușită. A fost însă suficient să se producă egalarea (cu… repetiție, fiindcă un prim gol egalizator a fost anulat după răsverificări la VAR) pentru ca întreaga construcție să se prăbușească într-un nor de praf atât de gros încât în partea a doua nu s-a mai văzut niciun pic de fotbal. Încercam să-mi explic ce se petrece și nu înțelegeam nimic: erau aceiași fotbaliști, însă minunățiile de faze din prima parte păreau uitate pe veci, iar virtuozitățile tehnice lăsaseră locul unor execuții lamentabile, făcându-mă să reconsider abilitățile tehnice ale împiedicaților noștri de acasă, din campionatul românesc. Vinicius a reușit să se împiedice de minge mai dihai decât Politic în momentele-i cele mai penibile, șuturile au lipsit cu desăvârșire (chiar nu cred ca am avut vreunul pe poartă cât a fost repriza de lungă), cele ale lui Arda nimerind piepturile adversarilor sau ale spectatorilor, Bellingham nereușind pase elementare, iar M’Bappé părând fericit că și-a realizat norma de un gol pe meci încă din prima repriză. Ca sa fie dezastrul complet și perfect, nici Courtois nu a mai reușit vreo intervenție cât de cât mai acătării, golul primit din lovitura liberă de pe la 20 de metri fiind, zău, chiar rușinos. Știți că multă vreme am spus ca M’Bappé nu trebuia adus, că prezența lui a năruit tot ce construise Ancelotti. Acum, când în locul lui e Alonso, lotul e cam același, iar evoluția în joc nu se vede, deși M’Bappé înscrie meci de meci. Dincolo de plecarea lui Modric, care a lăsat un gol imens la construcție, cred că marea problemă a Real-ului este inflația de superstaruri. Nu încap unul de celălalt, iar suma valorilor individuale e egală cu zero in privința jocului în ansamblu. Se calcă pe picioare vedetele, iar efectul e că echipa a fost calcată în picioare de Atletico.