Scuze și suporterilor

După tot ce s-a întâmplat luni seară în instituția parlamentară, cineva a cerut scuze simbolice artiștilor de circ pentru expresia “circ în parlament”. O făcusem și eu mai demult pentru “circul din fotbal”. Apoi altcineva a spus că a fost mai rău ca pe stadion. Și iată cum a devenit stadionul etalon pentru evenimente profund negative! N-o fi el mănăstire de maici, dar parcă lucrurile stau exact pe dos. Suporterii sunt cei care ar trebui să ia aminte și să se mai tempereze între ei, pentru a nu ajunge pe aceeași treaptă cu “aleșii”. În liceu, un manierat profesor de desen, după ce ne dădea tema de lucru, ne recomanda să ne străduim să nu-i deranjăm pe cei care joacă baschet în curte!
Prezența cartonașelor roșii și duelul banner-elor au dus la această nefericită alăturare. Pe stadioane își mai află locul, fără a deveni o regulă, limbajul și comportamentul violent. Dar niciodată cabotinismul! Sportul ne mai blagoslovește din când în când cu câte o bucurie adevărată. Politica… Dintotdeauna m-am întrebat ce anume poate alimenta focul interior al unui ziarist care scrie despre politică. Desigur, mă refer la cei de bună credință. Poate că au vocație de martiri, altfel nu-mi explic. Prin “blogosferă” li se reproșează uneori ziariștilor de sport că mai amestecă sportul cu politica. De fapt, nu le amestecă deloc, ar fugi de politică precum dracul de tămâie. E vorba doar despre atitudine. De a o lua, atunci când universul îți este invadat. Sportul și politica nu sunt ca apa și uleiul, din păcate ele se mai amestecă, dar de fiecare dată la suprafață iese și rânjește politica.
Vă asigur că fraza următoare, de încheiere, nu intenționează să sensibilizeze pe nimeni. Un politician notoriu, care se pretinde și doctor în istorie, a afirmat în direct că Ceaușescu a fost un mare om de stat. Da, mare om, mare caracter, ca și el desigur. Numai că acum exact 18 ani oameni nevinovați mureau pe străzi în numele libertății. A unei libertăți care, iată, le dă dreptul unora de a fi literalmente grețoși.