Scurta dar dramatica încăierare dintre o bătrână pariziană și un țigănuș român



Când mai rămăseseră aproximativ 50 de ceasuri până la epuizarea anului 2010, într-o stație din metroul parizian, un flăcău în devenire s-a gândit să profite de pe urma aglomerației și a vânzolelii, pentru a smulge poșeta din mâna unei fragile doamne și a încerca să o zbughească de la fața locului.
Operațiunea se anunța simplă pentru micul dar agilul infractor, fraged doar în aparență, la cele doar 14 primăveri ale lui. Cât piept putea să-i țină o venerabilă doamnă, aflată pe treapta 83 pe scara vieții ? Numai că, neacceptând paguba și punându-și la bătaie ultimele resurse de forțe trezite de adrenalină, femeia s-a luptat literalmente pentru bunul ei, agâțându-se în final cu disperare de toarta poșetei.
Mai bine se lăsa păgubașă, deoarece, în scurta, inegala și încinsa încăierare, bătrâna s-a prăbușit pe scările metroului, lovindu-se cu capul de una din trepte. Și, în timp ce o parte a pasagerilor anunța ambulanța pentru a o transporta de urgență la spital, o altă parte îi sucea mâinile puștanului la spate și îl dădea pe mâna poliției.
Bătrâna femeie pariziană se află în stare de comă, medicii estimând că se va alege cu un handicap, de parcă anii ei mulți n-ar fi fost deja un handicap. Iar micul zăbălos, băgat de urgență la zdup, este descusut de oamenii legii, nu înainte de a fi supus unui consult medical, fiindcă se plânge de crize epileptice. Vai, bolnăviorul de el, să-i facem un ceiuț ! În mod absolut previzibil, anchetatorii au aflat că părinții lui sunt cei care îl dau de-a dura regulat în gaura de metrou, la programul zilnic de furat.
Până aici, o știre ca multe altele, poate chiar destul de cuminte, pe-acest pământ scăldat zilnic în fluviile de sânge ale atentatelor. Ceea ce îi dă informației o semnificație dureroasă pentru noi e că micul infractor și, desigur, părinții săi, care îi dau impulsurile infracționale, formează împreună o familie română. O familie, desigur, fericită.
Iar noi, care am fi vrut să fim de anul nou la Paris, dar de unde bani, ’tu-i băsescul și bocul mă-sii, ne zicem în barbă, arătând spre jegosul din borta de metrou:
-Iaca, frate, încă un ambasador al României de azi !