Scurt istoric al aderării României la UE

România și Bulgaria vor intra, în prima zi a lui 2007, în UE, după un proces de pregătire care, în cazul țării noastre, a început în 1993, momentul 1 ianuarie marcând încheierea celui de-al cincilea val de extindere a Uniunii.
Iată o cronologie a principalelor momente care au marcat evoluția relațiilor dintre România și UE.
1 februarie 1993 – România semnează Acordul European, care instituie o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și Statele Membre ale acestora, pe de altă parte;
mai 1993 – începe aplicarea prevederilor comerciale din Acordul European, prin intermediul unui Acord Interimar;
1 februarie 1995 – intră în vigoare Acordul European;
iunie 1995 – România depune cererea de aderare la Uniunea Europeană;
iulie 1997 – Comisia Europeană adoptă Agenda 2000, care include opinia asupra cererii de aderare a României;
martie 1998 – Uniunea Europeană lansează, oficial, procesul de extindere. Negocierile de aderare au început cu șase țări candidate: Ungaria, Polonia, Estonia, Cehia, Slovenia și Cipru.
noiembrie 1998 – Comisia Europeană publică primele rapoarte de țară privind procesul de aderare a României (și a celorlalte țări candidate);
iunie 1999 – România adoptă Planul Național de Aderare la Uniunea Europeană;
noiembrie 1999 – Comisia Europeană publică cel de-al doilea raport de țară privind progresele României în procesul de aderare la UE;
10-11 decembrie 1999 – la Helsinki, Consiliul European decide începerea negocierilor cu șase țări candidate, România, Slovacia, Lituania, Bulgaria și Malta și se recunoaște Turciei statutul de stat candidat;
februarie 2000 – în cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale, dedicată lansării Conferinței Interguvernamentale, are loc deschiderea oficială a negocierilor de aderare a României;
8 noiembrie 2000 – se publică al treilea raport de țară asupra progreselor înregistrate de România în pregătirea pentru aderare;
decembrie 2000 – Consiliul European de la Nisa adoptă poziția comună a Uniunii Europene privind reformele instituționale necesare extinderii. Consiliul evidențiază că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa și cu reforma instituțională aferentă, Uniunea Europeană va putea primi ca noi state membre acele țări candidate care vor fi pregătite la sfârșitul anului 2002;
13 noiembrie 2001 – este publicat al patrulea raport de țară;
noiembrie 2001 – Comisia prezintă o ediție revizuită a Parteneriatului pentru Aderare cu România;
14-15 decembrie 2001 – Consiliul European de la Laeken nominalizează, pentru prima oară, țările candidate susceptibile să încheie negocierile de aderare până la sfârșitul anului 2002. Zece dintre țările candidate sunt nominalizate, cu excepția României și Bulgariei;
9 octombrie 2002 – Comisia Europeană publică al cincilea raport de țară;
13 noiembrie 2002 – Comisia adoptă câte o „Foaie de parcurs” pentru România și Bulgaria;
20 noiembrie 2002 – Parlamentul European ia în considerare data de 1 ianuarie 2007 ca dată țintă pentru aderarea României la Uniunea Europeană;
12 – 13 decembrie 2002 – Consiliul European de la Copenhaga decide asupra aderării a 10 noi state membre și adoptă foile de parcurs pentru România și Bulgaria;
17 decembrie 2004 – la Consiliul European de la Bruxelles, România a primit confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. României i se recomandă să continue reformele și să implementeze angajamentele referitoare la acquis-ul comunitar, în special în domeniile: Justiție și Afaceri Interne, Concurență și Mediu. Consiliul European recomandă semnarea Tratatului de aderare comun pentru România și Bulgaria în aprilie 2005, după primirea avizului Parlamentului European;
13 aprilie 2005 – Parlamentul European a dat undă verde aderării României și Bulgariei la Uniunea Europeană. Cu 497 voturi pentru, 93 împotrivă și 71 de abțineri, a fost adoptată rezoluția referitoare la aderarea României la Uniunea Europeană în 2007. Data aderării pentru România Bulgaria este prevăzută a fi 1 ianuarie 2007, în caz că nu se constată întârzieri majore;
25 aprilie 2005 – în cadrul unei ceremonii oficiale, desfășurate la Abația de Neumunster din Luxemburg, președintele Băsescu a semnat Tratatul de Aderare la UE ca și primul ministru al Bulgariei, Simeon de Saxa Coburg, alături de reprezentanții celor 25 de state membre;
25 octombrie 2005 – Raportul de monitorizare al CE relevă că România și Bulgaria trebuie să facă eforturi suplimentare, mai ales pentru întărirea statului de drept, prin îmbunătățirea administrației publice și a sistemului judiciar și prin combaterea eficientă a corupției. Documentul confirmă, însă, că cele două țări întrunesc criteriul politic pentru a fi state membre UE;
16 mai 2006 – Deși autoritățile române așteptau ca Executivul european să facă o recomandare clară privind data aderării, CE a amânat pentru toamna anului 2006 pronunțarea asupra momentului aderării. Domeniile semnalate de CE ca stegulețe roșii au scăzut la patru, față de 11 în toamna lui 2005;
26 septembrie 2006 – Comisia Europeană recomandă Consiliului European aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007, dar va monitoriza mai departe lupta anticorupție și anumite domenii sectoriale, în special agricultura, fiind posibilă reducerea fondurilor post-aderare pentru agricultură în cazul în care măsurile angajate nu vor fi îndeplinite.
03 octombrie 2006 – Senatul Franței adoptă, în unanimitate, legea de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
10 octombrie 2006 – Parlamentul danez aprobă în primă lectură Tratatul de aderare a României și Bulgariei la UE, deschizând calea către un vot favorabil la a doua lectură, demers necesar pentru integrarea celor două țări.
16 octombrie 2006 – Președintele Jacques Chirac a promulgat legea de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE, textul este publicat în Monitorul Oficial. Odată cu promulgarea și publicarea legii, procedurile de ratificare a Tratatului s-au încheiat în Franța.
26 octombrie 2006 – Bundestagul ratifică Tratatul, înregistrându-se 529 de voturi „pentru”, 12 voturi „împotrivă” și 10 abțineri.
21 noiembrie 2006 – Parlamentul danez ratifică cu 97 de voturi „pentru”, două voturi „împotrivă” și 15 abțineri, aderarea României și Bulgariei la UE.
24 noiembrie 2006 – Bundesratul, Camera superioară a Parlamentului german ratifică, cu unanimitate de voturi, Tratatul, procesul de aprobare a tratatului de către statele UE fiind astfel finalizat.
15 decembrie 2006 – În raportul redactat la finalul summit-ului de la Bruxelles al șefilor de stat și de guvern din UE, Consiliul European adresează, în deschiderea documentului, “un călduros bun venit României și Bulgariei ca membri cu drepturi depline în Uniunea Europeană”. Formularea stabilește definitiv aderarea celor două țări, Consiliul European menționând că momentul înseamnă, practic, încheierea cu succes, al celui de-al cincilea val de extindere.