Mai țineți minte dosariada? Haideți să-i facem un bilanț.
Mona Muscă – om politic cu realizări personale remarcabile. Legea accesului la informații, legea violenței în familie, legea donațiilor pentru ONG-uri. Unul dintre puținii politicieni care nu s-au mutat în casă dată de stat după revoluție, stă în același apartament. Nu are afaceri și nu a fost implicată în nici un act de corupție. În tinerețe a semnat un angajament, a dat caracterizări pozitive despre două colege. Alte informări nu s-au găsit. După dosariadă, s-a retras din viața politică.
Carol Sebastian – ziarist onest, neimplicat în șantaje de presă cu care alții și-au făcut ziare. În tinerețe a fost șantajat de Securitate pentru că lăsase o fată însărcinată. Și-a avertizat prietenii, nu s-a găsit în dosar nici o delațiune care să fi incriminat pe cineva. După dosariadă, s-a retras din viața publică.
Neculai Constantin Munteanu – vocea adevărului și a normalității pentru români în cei mai negri 10 ani din istoria acestui popor. În 1977 a scris scrisori către Ceaușescu și către președintele SUA în care critica situația din țară. Este anchetat, bătut, urmărit și hăituit de securiști. Reușește să scape până la urmă din țară. Înainte de 1977, a acceptat să stea de vorbă cu un securist care îl șantaja cu un dosar penal pentru homosexualitate. A dat caracterizări pozitive despre trei persoane, semnate cu numele real. Nu a semnat nici un angajament, dar securistul l-a trecut drept sursă în dosar. Acum îl caută să-l dea în judecată pentru fals în acte publice. Între timp, presa exultă că a mai descoperit un turnător (acest bilanț al dosariadei mi-a fost prilejuit de citirea cărții în care N.C. Munteanu își publică dosarul – “Ultimii șapte ani de acasă”, Ed. Curtea veche).
Ion Iliescu – secretar de partid, ministru comunist. De trei ori președinte al României. Acum e președinte de onoare al celui mai mare partid de opoziție.
Dan Voiculescu – unul dintre puținii români care făceau comerț exterior pe vremea lui Ceaușescu. Și nu mă refer la bișniță cu blugi iugoslavi, ci la export de produse industriale. Orice istoric serios al perioadei poate spune că asta însemna firme de acoperire pentru Securitate. În prezent este lider de partid, unul dintre cei mai bogați români și deține un concern mediatic. Implicat în afaceri cu statul. Despre dosarul său de informator spune că a fost patriot.
C.V. Tudor – poet de curte al cuplului Ceaușescu. Poeziile sale sunt grețos de pupincuriste. Acum e lider de partid, senator.
Adrian Păunescu – tot poet de curte, ceva mai talentat, acum tot senator.
Nicolae Pleșiță – fost general de Securitate, l-a bătut personal pe Paul Goma în anchetă. În prezent este pensionar de lux, din când în când vedetă de televiziune.
Cam acesta e bilanțul dosariadei. De vină pentru comunism au fost victimele care au cedat. Chiar dacă s-au comportat apoi eroic, ca N.C. Munteanu, nimic nu le scuză slăbiciunea. Suntem un popor al naibii de intransigent cu victimele care au cedat. Cu călăii nu avem nimic. Ei nu au colaborat cu sistemul. Ei au fost sistemul.
Un cititor al site-ului Hotnews.ro făcea în timpul dosariadei un comentariu extraordinar legat de verdictul CNSAS împotriva Monei Muscă: “Acesta este al doilea verdict ca duritate dat împotriva comunismului după cele pronunțate contra familiei Ceaușescu. Mona Muscă și Ceaușescu ne-au adus aici”.
Mona Muscă, Carol Sebastian, N.C. Munteanu. Ăștia ne-au asuprit. Jos cu ei! Trăiască patrioții Iliescu, C.V. Tudor, Păunescu, Voiculescu.
