Sculptorul Ion Irimescu (27 februarie 1903 – 28 octombrie 2005), unul dintre marii artiști români ai secolului al XX-lea

Ion Irimescu a fost un sculptor român, profesor și membru al Academiei Române. Este un simbol cultural important pentru orașul Fălticeni, profesor și membru al Academiei Române, fiind considerat unul dintre cei mai mari sculptori români și, în același timp, unul dintre marii artiști români ai secolului al XX-lea.
S-a născut la 27 februarie 1903, în comuna suceveană Preutești. După studii liceale la Fălticeni, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din București (1924-1928), unde i-a avut ca profesori pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han.
A fost bursier în Franța, la Fontenay-aux-Roses, și a frecventat șase luni „Academie de Grande Chaumiére” din Paris (1930), la clasa lui Joseph Bernard.
A expus pentru prima dată în anul 1928, la Salonul Național de Pictură și Sculptură de la București. Din anul 1930 a început să expună la saloanele de primăvară și de toamnă de la Paris (1930-1932). Aici a fost remarcat de Societatea Artiștilor Plastici Francezi. Tot aici i s-a acordat „Mențiunea de Onoare” la Salonul Oficial din Paris (1932).

Din 1940, sculptorul Ion Irimescu devine, la rândul său, profesor la Academia de Belle Arte din Iași, din 1944 fiind rector al Academiei Ieșene până în 1950, când este numit profesor la Cluj. Din 1966 este numit profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. În perioada 1978-1989 este președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar în 1992 devine membru de onoare al Academiei Române.
Arta lui Irimescu evoluează de la neoclasicism redat în lucrări precum „Tors de femeie”, „Centaureas”, „Tânăra cu struguri în păr” la geometrizarea brâncușiană a formelor redată în seria de basoreliefuri și compoziții dedicate copilăriei și adolescenței („Rodica”, „Nicușor”, „Dan”, „Portret de copil”). A realizat multe compoziții pe teme mitologice și religioase. Simțul deosebit al sculptorului pentru decorativul formei este ilustrat în lucrări ca „Odihnă”, „Floarea”, „Orfeu”, „Elegie”, „Pastorala”, „Centaurul”, „Maternitate”, „Pegas și Apollo”, „Icar”, „Pietá” etc.

• Muzeul de Artă „Ion Irimescu” este o instituție culturală unică în România

În 1975, artistul donează orașului Fălticeni 314 sculpturi, peste 1.000 de lucrări de grafică și desen, creații plastice care fac parte din Colecția „Ion Irimescu”, colecție deschisă la Muzeul din Fălticeni care poartă numele artistului.
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” este o instituție culturală unică în România prin faptul că deține cea mai bogată colecție de autor din țară. La sculpturile din bronz, marmură, lemn, plastilină, ipsos și lucrările de grafică se adaugă și biblioteca personală cu peste 1.500 de volume și manuscrise.
Ion Irimescu a murit la 28 octombrie 2005, la 102 ani, la Fălticeni, fiind înhumat în cimitirul bisericii din Oprișeni, lăcaș de cult pe care l-a pictat în 1926, pe vremea când era student.