Până la urmă pesedistului Radu Mazăre s-ar putea să-i și placă frecușurile penale în care s-a scufundat până la gât, pentru că astfel are ocazia să fie difuzat și mai des ca până acum de posturile de televiziune. Iar acest lucru pare a fi crezul său în viață. E plin de importanță omul, cum apare în imaginile de pe micul ecran, purtându-și cu mândrie băscuța aia roșie, de care nu se desparte niciodată.
Lui Mazăre viitorul îi va aduce în mod cert aventuri de neuitat. Abia așteaptă el, abia așteptăm și noi, chibiții care stăm pe marginea ringului său de dans și-i comentăm evoluția, bând cola și spărgând semințe în dinți. Cât mai e în afara gratiilor, îi sugerăm să se bucure de aerul libertății, în mijlocul naturii. Nu doar la malul mării, de care presupun că este plictisit până peste capul său de mic litraj. Nici în străinătate – la Rio sau în Hawaii -, unde nu prea mai are voie, fiindcă n-a fost cuminte.
În schimb, ar putea merge mai des la munte, să-și mai oxigeneze etajul superior, care rămâne veriga slabă a corpului său. În codrii umbroși ai munților noștri, îl poate aștepta o experiență încântătoare, sexy și de neuitat. De pildă, dacă ar avea inspirația de a trece prin pădure cu un coș cu merinde în mână și cu băscuța aia imbecilă pe scăfârlie, lupul l-ar putea confunda ușor pe Mazăre cu Scufița Roșie. Și și-ar spune lupul, în sinea lui, ușor dezamăgit:
– Hopa, iat-o și pe Scufița Roșie! A cam îmbătrânit, săraca. S-a ridat și ascuțit, are dinți falși făcuți din bibelourile de porțelan ale bunicuței, nasul i-a crescut cât o cartoafă, vocea i s-a rârâit. Pe deasupra, din coșuleț îi mai iese și o legitimație de membru PSD. N-am nici o tragere de inimă, dar trebuie să socializez puțin cu ea, că așa cere povestea în care amândoi suntem personaje. Offff, greu e să fii lup!
Pe Scufiță Roșie Mazăre lupul nu l-ar mânca, pentru că-i prea ciolănos și ațos. Dar i-ar face altceva, în mod sigur. Că poveștile adaptate vremurilor moderne includ și lupi homo.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.