În Sala de artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a avut loc miercuri, după-amiază, lansarea primului volum care prezintă publicului cititor o parte din corespondența primită de-a lungul vieții de Alexandru (Leca) Morariu. Profesorul Leca Morariu (1888-1963), „folclorist, dialectolog, istoric literar, compozitor și violoncelist de talent” – cum l-a caracterizat acad. Constantin Ciopraga – despre care, până când soția sa, d-na Octavia, n-a scos la iveală din spatele unei icoane, păstrate în locuința de la Suceava, diploma de licență de la Universitatea din Cernăuți, în care se consemna, ca loc de naștere, localitatea Toporăuți, credeam (potrivit notelor biografilor) că își are originea în Pătrăuții Sucevei, a fost (așa cum scrie Emil Satco în prefața volumului care a văzut lumina tiparului sub egida Fundației Culturale „Leca Morariu” și a bibliotecii sucevene, într-o ediție îngrijită de Eugen Dimitiru – cel care, cu ani în urmă, prin bunăvoința d-nei Octavia Leca Morariu, a descifrat și a copiat la mașina de scris cca. 1000 de scrisori păstrate în arhiva familiei) „un personaj de marcă al culturii românești din Bucovina”. Lucrarea, pe care d-na Maria Olar, președinta Fundației Culturale „Leca Morariu”, care a sponsorizat apariția cărții, o înscrie în seria de „Restituiri” a memoriei vestitei familii a Morărenilor, a avut parte de o prezentare susținută de decanul de vârstă a celor implicați în această restituire, scriitorul Eugen Dimitriu (care, împreună cu regretatul prof. Petru Froicu, a reușit, pe parcursul câtorva ani, să clasifice și să parcurgă imensul material documentar pus la dispoziție de d-na Octavia Leca Morariu), prof. univ.dr. Mihai Iacobescu și istoricii literari Liviu Papuc (autorul lucrării „Leca Morariu – Studiu monografic”, apărută în anul 2004 la Editura Timpul, Iași) și Nicolae Cârlan. Expunerile au permis auditorilor să parcurgă anumite fragmente din biografia lui Leca Morariu, să afle amănunte despre cei care i-au fost apropiați și cu care a întreținut o bogată corespondență, să-i cunoască preocupările și frământările existențiale. Și un moment memorabil la final: ascultarea unei înregistrări pe bandă magnetică (un interviu acordat probabil lui Laurențiu Șoitu sau Florea Lăcătușu) a vocii d-nei Octavia Leca Morariu, care, la anii de senectute, păstra încă vie amintirea luminoasă a anilor petrecuți alături de soțul ei („Alături de el am trăit adevărata bucurie a vieții!”). O carte care cuprinde textele a cca. 400 de scrisori (primite de Leca Morariu de la Ion Agârbiceanu, Teodor Balan, I.A. Bassarabescu, Gh. Bogdan-Duică, Emanoil Bucuța, Traian Chelariu, Tiberiu Crudu, Ovid Densușianu, C.D. Fortunescu, Artur Gorovei, Ion Grămadă, Grațian Jucan…), scrisori care, așa cum remarca prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, „ne transpun într-o lume intimă, aparte”, scrisori care „conturează mai bine profilul lui Leca Morariu”. Un volum care, după cum sublinia prof. Nicolae Cârlan, constituie „un eveniment editorial” în perimetrul bucovinean, un volum căruia, așa cum au spus toți cei „vinovați” de apariția lui, îi vor mai urma în curând încă două.





