Cunoscînd atenția de care se bucură cererile celor care vă solicită într-un fel ajutorul și fiind în deplin acord cu ideea dvs. de a realiza o unire a celor două mari biserici creștine, îmi îngădui să vă aduc la cunoștință una din intențiile mele ecumenice care, pînă acum, s-a frînt de zidul unor păstori cu prea puțin har și de aceea vă rog să îmi întindeți o mînă salvatoare.
Mă numesc Ștefan Hreniuc, profesor arhidiacon, locuiesc în Suceava Bucovinei, unde se află cîteva biserici catolice în care nu se mai oficiază serviciul divin de mai mulți ani și de aceea acestea se degradează văzînd cu ochii (geamuri sparte, tencuială căzută, clopote dispărute, acoperișuri deteriorate, etc.). Adept al ideii ecumenismului care domină viața creștină contemporană și stimulat de vizita Papei Ioan Paul al II-lea, care, la invitația dvs. și a Patriarhului Teoctist, a vizitat România, m-am hotărît să realizez și eu, cu puține mijloace, ceva în acest sens. Avînd multe obiecte religioase de vechi rit catolic și ortodox (superbe icoane vechi, ceasuri de buzunar, de masă și de perete, pe care sunt gravate diferite scene biblice, sfeșnice, candele, candelabre, manuscrise, cărți religioase vechi în limbile română, slavă, germană, ebraică, latină, arabă, coptă, greacă veche etc.) doresc să repar una din aceste biserici fără enoriași și să înființez un muzeu ecumenic. Foștii enoriași catolici care se află cu precădere în străinătate și cu care am vorbit de mai multe ori au fost entuziasmați de această idee și chiar mi-au oferit sprijinul material. E de la sine înțeles că, odată cu realizarea muzeului menționat mai sus, serviciul divin ar putea fi reluat, în bune condiții, ori de cîte ori cei care și-au părăsit țara se întorc pe meleagurile natale. În felul acesta, prin participarea la slujbele religioase, prin vizitarea muzeului de către catolici și ortodocși deopotrivă, ideea ecumenismului prinde contururi concrete, transformîndu-se, la o scară mică, în realitate. Ca ultimă subliniere, ținem să amintim că, dacă se va înfăptui, muzeul, o piatră neînsemnată la fundamentul templului ridicat într-o glorie lui Ioan Paul al II-lea și al credinței creștine, va purta numele Sfîntului Părinte.
Cunoscînd bunele dumneavoastră relații cu Cetatea Sfîntă a Vaticanului și cu înalții prelați de la noi, îndrăznesc să vă cer ajutorul în această privință spre a-i determina pe aceștia din urmă să răspundă favorabil la cererea mea. Nu este lipsit de noimă ca, dacă dumneavoastră considerați oportun, muzeul să fie îmbogățit cu unele obiecte pe care vi le-a oferit însuși Sfîntul Părinte Ioan Paul al II-lea. Să sperăm că, de data aceasta, dorința mea să ajungă la Dumnezeu, adică să nu mai fie deturnată de sfinți!
Cu respectul și încrederea care i se cuvin unui mare OM!
Prof. Arhid. Ștefan Hreniuc
