5) Ministerul de Finanțe a prezentat foarte târziu conținutul acestor norme metodologice precum și a unor declarații (declarația 300 Decont de TVA) astfel încât timpul necesar modificării programelor informartice este insuficient. În aceste condiții apreciem că desfășurarea activității economice a IMM-urilor în condiții rerzonabile va fi puternic afectată. Lipsa unor programe informatice competitive va afecta în mod hotărâtor birocrația în cadrul întreprinderilor mici care în prezent folosesc un numar redus de personal iar încadrarea unui personal suplimentar este limitată de rentabilitatea scăzută.
6) În condițiile în care până la 16 martie 2013, România ca țară membră a UE trebuie să creeze cadrul legislativ necesar aplicării DIRECTIVEI 2011/7/UE , bulversarea mediului de afaceri prin introducerea legislației cu privire la TVA la încasare este complet inutilă, aiuritoare și reflectă fie incompetența funcționarilor din Ministerul Finanțelor fie reaua lor credință. La punctul nr .13 din directivă se prevede că termenul de plată din contractele dintre intreprinderi să fie de regulă 60 de zile. Acest termen poate să fie și mai mare dar cu condiția ca prelungirea lui să nu fie inechitabilă pentru creditor. În prezent IMM-urile practică de regulă plata la 30 de zile și de comun acord cu creditorul termenul se mai prelungește la 45 de zile și prin excepție la 60 de zile. Din acest punct de vedere termenul de plată de 90 de zile stipulat la TVA la încasare mai mult încurcă decât ajută. Directiva 2011/7/UE are prevederi importante pentru tranzacțiile comerciale dintre agenții economici și autoritățile publice pe care le vom prezenta mai jos:
(3) Statele membre garantează că în tranzacțiile comerciale în care debitorul este o autoritate publică:
(a) termenul de plată nu depășește vreunul dintre următoarele termene:
(i) 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;
(ii) 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor, dacă data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată nu este certă;
(iii) 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor, dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată anterior primirii bunurilor sau serviciilor;
(iv) 30 de zile calendaristice de la data recepției sau a verificării, dacă prin lege sau prin contract este prevăzută o procedură de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea contractuală a bunurilor sau serviciilor, și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată anterior sau la data în care are loc această recepție sau verificare;
(b) data primirii facturii nu face obiectul unei clauze contractuale între debitor și creditor.
(4) Statele membre pot prelungi termenele menționate la alineatul (3) litera (a) până la maximum 60 de zile calendaristice, în cazul:
(a) oricărei autorități publice care realizează activități economice de natură industrială sau comercială, furnizând bunuri sau servicii pe piață și care, ca întreprindere publică, trebuie să se conformeze cerințelor de transparență prevăzute în Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi ( 1 );
(b) entităților publice care furnizează îngrijiri medicale și care sunt certificate în acest sens.
Dacă un stat membru decide să prelungească termenele în conformitate cu prezentul paragraf, acesta trimite Comisiei, până la 16 martie 2018, un raport cu privire la respectiva prelungire.
În baza acestuia, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului indicând care state membre au prelungit termenele în conformitate cu prezentul paragraf și luând în considerare impactul asupra funcționării pieței interne, în special asupra IMM-urilor. Raportul este însoțit de propuneri legislative corespunzătoare.
(5) Statele membre se asigură că durata maximă a procedurii de recepție sau verificare menționată la alineatul (3) litera (a) punctul (iv) nu depășește 30 de zile calendaristice de la data de recepție a mărfurilor sau serviciilor, cu excepția unor alte dispoziții exprese incluse în contract și în toate documentele licitației și cu condiția să nu fie vădit inechitabil față de creditor, în înțelesul articolului 7.
Din prezentarea parțială a art.4 din Directivă rezultă în mod evident că foarte multe prevederi legate de TVA la încasare trebuie modificate până în data de 16 martie 2013. Acest fapt face imposibilă remodificarea programelor informatice care la această dată nu au fost finalizate. Pentru agenții economici plătitori de tva la trimestru, situația va fi comică. Pentru agenții economici care vor plăti TVA la data de 25 aprilie 2013 se vor aplica prevederile cu privire la TVA la încasare existente cât și cele care vor trebui emise pâna la data de 16 martie 2013.
Impozitul minim sau forfetar a constituit prima lovitura năucitoare care a doborât peste 100.000 de IMM-uri. Cum se explică acest fapt? Cotele acestui impozit pe cifra de afaceri erau descrescătoare astfel încât pentru afacerile mici de până la 215.000 lei sumele care trebuiau achitate reprezentau un procent între 6% și 10 % din cifra de afaceri care înseamnă foarte mult. Lucrurile se complicau și mai mult pentru că se lua în calcul cifra de afaceri din anul precedent care a constituit un an de excepție. Consecința a fost dispariția a peste 300.000 de locuri de munca toate din mediul privat.
TVA la încasare va fi un al doilea forfetar care va mai îngropa 100.000 de IMM-uri.
Având în vedere cele prezentate anterior va rugăm să opriți în ultima secundă desființarea unui număr important de IMM-uri care au o contribuție însemnată la bugetul de stat.
Cu respect,
Filip Serban
Președinte ALPI
