Nu v-aș fi răspuns la jenantul „drept la replică”, publicat în Monitorul din 22 mai, dacă mai mulți prieteni nu m-ar fi îndemnat stăruitor s-o fac. Dvs. invocați, cu dezinvoltură, doar „dovezi” care par a vă fi favorabile. Dar nu vă sunt!… Ele nu fac decât să vă autoacuze și să dovedească nebănuita îngustime de gândire în care vă zbateți. Scrieți acolo vrute și nevrute, dar ocoliți cu desăvârșire explicațiile referitoare la o eventuală întâlnire bilaterală: Palatul Copiilor Suceava – CSM „Rarăul” Câmpulung Moldovenesc…
De ce n-ați răspuns invitației mele de a face un asemenea meci, cu câte doi reprezentanți de la băieți și două reprezentante ale fetelor pentru fiecare categorie de vârstă (de la 8 la 18 ani)? Acolo s-ar fi jucat doar două partide dimineața și două după-masă, ceea ce ar fi corespuns „exigențelor” dvs. competiționale. Că v-ați sustras și acestei invitații vă înțeleg (lipsa de bani și alte motive puerile pe care le tot vânturați), dar de ce nu ați acceptat să susținem meciul la Suceava, unde pentru Palat, cheltuielile ar fi fost ca și inexistente?! Dvs. vă dați peste tot aere sulfuroase, că micuții șahiști de la Palatul Copiilor din Suceava nu au adversari în județ, fără să fi dovedit vreodată acest lucru. Cei care m-au sunat la telefon mi-au spus un lucru incredibil, aproape halucinant: „Culapov evită concursurile, sub fel de fel de pretexte, mai ales cel al lipsei de bani, pentru a-și masca incompetența de antrenor și a nu fi tras la răspundere de conducerea Palatului, care, nefiind în cunoștință de cauză, nu are nici o vină, crezând că așa e bine, cum spune el!” M-au întrebat pe mine cine vă controlează în activitatea plătită pe care o desfășurați și le-am răspuns că nu știu! Poate îi „chiorâți” cu faptul că ați publicat și un „Manual de șah pentru începători” (există zeci de asemenea manuale apărute în românește, în care s-a spus totul), prefațat de însăși marea maestră internațională Elisabeta Polihroniade. Ceea ce nu spuneți nici dvs., nici marea maestră este faptul că lucrarea e o compilație desăvârșită de la un capăt la altul, fără să aveți măcar o singură pagină originală! Dacă vă imaginați că vindeți castraveți la grădinar, vă înșelați! Cu acceptul redacției, într-un viitor număr, vă pot înșira toate cărțile din care ați comis furtul nemărturisit!! Astfel de cărți nici nu se pot scrie altfel, dar autorul are minima obligație morală de a indica bibliografia și sursele documentare. Ori dvs. vreți să sugerați lumii șahiste, copiilor pe care-i „antrenați”, că ați scris-o cu resurse proprii. Nici n-ați putea să scrieți vreodată o lucrare originală, de moment ce – din câte am fost informat – nu aveți nici măcar categoria I (întâia) de joc, ca să nu mai vorbim de cea de candidat de maestru sau maestru! La care concursuri ați luat parte cu șahiștii de la Palatul Copiilor, câți copii au participat și ce rezultate au obținut? Câți copii pe care-i „antrenați” s-au remarcat la nivel național? De ce nu v-ați prezentat la concursul cluburilor copiilor, disputat la Vatra Dornei, în această primăvară? Nu era prevăzut în calendar sau se jucau câte șapte partide pe zi?!
Amintiți-vă de afirmația marelui maestru ceh Richard Reti (1889-1929): „Elementul esențial al șahului este partida reală, vie, care constituie fundamentul întregii teorii șahiste”! Poate că măcar așa veți renunța la afirmațiile aberante și nocive pe care le faceți, ulcerat de o invidie care nu vă face cinste. Să nu știți dvs. că cea mai mare bucurie a copiilor este să joace într-o întrecere calmă, deconectantă, pe cât posibil și spectaculoasă, nu doar între ei, ci și cu alți copii, din alte localități, pe care să-i cunoască și cu care să-și confrunte forța de joc și să se împrietenească? E trist că n-ați învățat nimic din psihologia copiilor șahiști și vă aflați într-o totală eroare considerând (din vizibilă răutate!) ultimul turneu de la Câmpulung Moldovenesc un simulacru (!?!). Cine vă dă dreptul la asemenea calificative? Sunteți dvs. deținătorul adevărului absolut, de vreme ce nu v-ați făcut remarcat prin nimic până acum, deși „antrenați” copiii de ani de zile. Cu ce s-au ales și mai ales de ce mulți dintre ei s-au retras de la cursurile dvs. de șah, părăsindu-vă fără regrete? Ați debitat un neadevăr inadmisibil pentru un intelectual care se respectă. Cum adică? A fost concursul de la Câmpulung o aparență falsă, o imitație înșelătoare, o acțiune simulată, când de fapt au participat peste 70 de copii (în alte dăți și peste o sută!)? Puneți mâna pe carte, pentru că sunteți pe alăturea și la folosirea termenilor! Să știți că părinții prezenți în sala de concurs ne felicită de fiecare dată pentru modul impecabil de organizare și ne roagă să organizăm cât mai multe asemenea concursuri de care copiii sunt – pur și simplu – fascinați! Și eu aș vrea ca turneele pe care le organizăm și care necesită un mare volum pregătitor de muncă să țină două-trei zile și mai mult! Fără îndoială că ar fi de mai bună calitate și mai eficiente, copiii ar putea gândi mai limpede, mai corect, ar fi mai atenți. Dar copiii aceștia, domnule Culapov, mai au și cursuri la școală și în plus părinții nu-și pot permite cheltuieli care le depășesc posibilitățile. Ori, prin felul cum puneți problema, dvs. uitați aceste „amănunte”. Noi dintre două „rele”, am ales-o pe cea mai puțin rea și mai economică sub aspect financiar. Pentru că degeaba îi „îndopăm” cu teorie șahistă (atâta câtă știm!), dacă le răpim cea mai mare plăcere a lor: bucuria și încântarea de a juca! Ori noi, cei care avem pretenția că-i învățăm să joace metodic șah, că le dezvoltăm gândirea analitică, puterea de calcul și alte calități, nu trebuie să pierdem nici un prilej de exprimare a capacității copiilor în concursuri! Numai aici își pot afirma mai bine intelectul care le oferă minunata senzație a emancipării creatoare. Numai așa le vom stimula pofta de joc, îi vom ajuta să-și exercite memoria, gândirea logică, raționamentul și previziunea, fantezia creatoare, iscusința. Rezolvând problemele pe care i le pune partenerul de joc, copiii își vor perfecționa personalitatea și caracterul. Dacă nu reușim aceste lucruri, de ce-i mai antrenăm? Doar pentru a ne încasa remunerația lunară?
Numai în concursuri, indiferent de forța lor, copii își vor putea combate partenerii de joc, disecând profunzimea pozițiilor, apreciind ideile subtile, sesizând rezolvările pozițiilor, astfel gustând frumosul din șah, iar noi îi vom remarca pe cei mai buni, care, cu timpul, vor deveni jucători de performanță. Ar fi bine să știți că numai jocul de concurs le dezvoltă copiilor adevărata capacitate de analiză și sinteză, le întărește caracterul și le călește voința, adică le cultivă acele calități care contribuie din plin la formarea lor intelectuală armonioasă, atât de necesară în viață. Dacă vă ajută puterea de înțelegere, mai reflectați asupra acestor aspecte și nu vă pripiți cu „dreptul la replică”…
MIHAI BURDUJA, instructor de șah (neremunerat) la CSM „Rarăul” Câmpulung Moldovenesc
