Scriitorul și jurnalistul Mircea Motrici s-a „înălțat” la ceruri

În ajunul marii sărbători creștine Înălțarea Domnului, miercuri, pe 16 mai 2007,
s-a stins din viață, la doar 54 de ani, scriitorul și publicistul sucevean Mircea Motrici. O boală necruțătoare l-a secerat după un an de suferință. Tot înainte de Înălțarea Domnului, anul trecut, a suportat prima intervenție chirurgicală. A sperat tot timpul că se va face bine. A încercat mai multe tratamente, dar, în final, Dumnezeu l-a dorit în Ceruri. Acolo, Sus, unde s-a înălțat pe veci, va continua să slujească cu devotament cuvântul… Durerea pierderii unui om care a fost în primul rând prieten, un om care era mereu cu zâmbetul pe buze, optimist, dar nespus de dornic să culeagă date și să le transmită la radio sau pe hârtie, un om care a dat un sfat bun multor colegi de breaslă, un om blând, iubitor, cu respect față de Dumnezeu și cele Sfinte, este greu de acceptat. Lacrimi, flori, regrete…: „Aș fi vrut să-i spun câte de mult l-am prețuit…!”, „Nu am avut timp să-i mulțumesc…!”, „Dacă ar mai fi trăit, l-aș fi ajutat…”. Este prea târziu. Avem timp doar să ne închinăm memoriei sale, și să fim cu toții, cei care l-am cunoscut, mulțumiți că am avut privilegiul să-i luăm un interviu, să-i cerem un sfat, să-l avem în preajmă. Nu o să te uităm niciodată!
– Și-ar fi dorit să devină ofițer
Scriitorul și jurnalistul Mircea Motrici s-a născut pe 24 martie 1953, în comuna Udești. A absolvit Școala generală în localitatea natală, după care a urmat Liceul „Petru Rareș”, secția reală. După liceu, s-a înscris la școala de ofițeri, dar a fost respins, la vizita medicală. A urmat perioada armatei, un an și patru luni, la Mangalia, unde a făcut „o armată tehnică”, specialitatea radiolocație, ca operator radio. După armată a fost pedagog la două licee sucevene, timp de 6 luni. A încercat din nou la Școala de ofițeri de radiolocație. A fost admis, dar în anul II s-a îmbolnăvit de hepatită, a avut un concediu medical prelungit, după care a fost trecut în rezervă. După trei ani de armată, incluzând și stagiul militar, Mircea Motrici a participat la un concurs la Centrul de instruire a personalului aeronautic București. A reușit și s-a pregătit în aceeași profesie, dar în aviația civilă. Așa a ajuns să profeseze meseria de electromecanic, radio –radiolocație, după ce a făcut și o postliceală la București, timp de un an de zile. 13 ani a lucrat la Aeroportul Suceava. A urcat toate treptele categoriei și a luat licența în acest domeniu.
– „Radioul, această lume m-a fascinat….”
Încă de pe băncile școlii generale, Mircea Motrici a colaborat la emisiunile pentru copii, la radio. „Radioul, această lume m-a fascinat încă din clipa când nu știam ce este cu adevărat. Visam această lume, dar habar n-aveam cum se ajunge la ea. Eram mulțumit că, uneori, ea venea spre mine prin difuzorul agățat într-un cui, pe un perete, difuzor ce avea vârsta mea. Totul, până într-o zi când Stela, o fată frumoasă din clasa a VII-a, m-a îndemnat și pe mine să scriu și eu câteva rânduri la emisiunea pentru copii, de dimineață, de la Radio România. Era, țin bine minte, într-o toamnă a anului ’64, fiind elev într-a IV-a, când foaia cu însemnarea mea a fost pusă în plicul colegei mai mari, plic ce avea să ia drumul spre București. Era prima mea colaborare… Într-o dimineață, cineva din sat i-a spus mamei, în timp ce se întorcea cu gălețile goale de la lăptărie, că la difuzor a auzit numele meu, fapt ce a bucurat-o foarte mult. Am mai trimis și alte însemnări la radio despre activitatea din școală, despre micul muzeu, despre istoricul comunei, despre năzdrăvăniile copilăriei”, povestea regretatul Mircea Motrici, anul trecut, de „Ziua Radioului”, în paginile ziarului „Crai Nou”, material preluat și de site –ul www.nordlitera.ro .
– „Nu puteam să ajung la radio, pe calea undelor, dacă nu-mi luam aripi din aviație…”
Mai târziu, Mircea Motrici a colaborat cu revista școlii, iar la școala militară era corespondentul instituției la Revista „Apărarea Patriei” și la ziarul „De veghe”. Parcursul său gazetăresc a continuat cu sute de articole publicate în „Zori Noi”, începând cu anul 1973. „Într-o zi, după mulți, ani m-am prezentat la conducerea cotidianului „Zori noi” la Suceava și le-am spus pur și simplu că am venit să scriu la ziar. S-au uitat la mine, m-au măsurat curios de jos în sus… și s-au liniștit când au aflat că am mai colaborat în presă. Un regretat redactor de la Radio Iași, Iancu Șerban, m-a rugat să colaborez la acest post, la emisiunile pentru tineret.
Am început cu știrile, cu relatările, apoi în foarte scurt timp am fost solicitat pentru Actualități. Într-o zi vine, de la Radio Iași, Sorin Iliescu, care îmi pune reportofonul în brațe – era un reportofon de 7 kilograme – și-mi spune „du-te și descurca-te!”.
Eram pe platforma industrială din lunca Sucevei și, pentru câteva minute de emisie, am înregistrat vreo jumătate de oră, încât am umplut toată rola. În momentul când am predat aparatul am simțit că sunt atras de vraja radioului. Și această vrajă m-a cuprins cu fiecare relatare telefonică, cu fiecare reportaj, cu fiecare interviu transmis prin masa interurbană de telecomunicații de la Suceava sau din alte orașe ale județului nostru”, povestea, într-un material de presă publicat în Cotidianul „Crai Nou”, Mircea Motrici. Între drumurile la Aeroport și colaborările la „Zori Noi”, s-a născut prima carte „Fereastră spre inima pământului”, în anul 1986. După Revoluție, în primele zile, Mircea Motrici, împreună cu doi colegi, a scos ziarul „Tinerii Revoluției”. „A fost primul ziar liber, în care am putut să scriu liber”, spunea Motrici. A simțit libertatea cuvântului, puterea cuvântului și și-a spus că ar fi cazul să renunțe la aviație. A devenit corespondent la Radio România, preluând ștafeta, în noiembrie 1991, de la o voce distinctă pentru Bucovina, George Damian.
După l990, povestea Motrici în materialul publicat de „Ziua Radioului” în paginile ziarului „Crai Nou”, „am simțit nevoia să

meseria, e un fel de a spune, să părăsesc Aeroportul Suceava și să dau frâu liber pasiunii. Am fost solicitat să mă prezint la concursul pentru funcția de corespondent pentru Suceava, la Radio România. Mi-a fost ușor, pentru că aveam deja o experiență, de la Radio Iași. Mai în glumă, uneori spuneam că nu puteam să ajung la radio, pe calea undelor, dacă nu-mi luam aripi din aviație…Așa au trecut peste trei decenii întru slujirea cuvântului din care, cu acte în regulă, de cincisprezece ani la Radio România. E mult? E puțin?… Parcă a fost ieri când mi-am ascultat prima relatare la radio, strigată mai mult sau când m-am apropiat prima dată de oameni, întinzându-le cu drag, dar și cu mare emoție, microfonul, spunându-le cu sfială „Știți… Eu sunt corespondent la radio și va rog să-mi dați un interviu pentru Actualități”.
Aproape 30 de ani de căsnicie
Mircea Motrici s-a căsătorit cu soția sa Rozalia, de loc din Corlata, în anul 1978, pe vremea când era pedagog la Liceul Nr.2 și Liceul 4. „A fost o prietenie frumoasă, a fost o destăinuire cu câteva ore înainte de cutremur, iar după aproape 2 ani ne-am căsătorit”, se destăinuia Mircea Motrici redactorului șef al „Monitorului de Suceava”, Tiberiu Avram, într-un interviu publicat în cartea „Interviuri cu Jupâni”. Nu au avut copii, însă au avut mulți nepoți la care au ținut enorm, și care au fost ca și copiii lor.
– „Mircea Motrici nu este un tradiționalist, dar a păstrat (…) sentimentul sacralității…”
Scriitorul Mircea Motrici a considerat că după primii 10 ani de Radio, este firesc să adune trăirile sale cu trăirile ostenitorilor, și să scoată un alt volum „Bucovina – icoană spre cer”, publicat în anul 2001. În anul 1998, Mircea Motrici a început și Facultatea de jurnalism, pe care a terminat-o cu brio cinci ani mai târziu. „Nu este vorba de o diplomă, ci despre o completare firească a studiilor, pentru că eu nu am vrut să fac decât facultatea de jurnalism”, spunea într-un interviu Motrici.
În anul 2003, de această dată poetul Mircea Motrici publică volumul de poeme „Parabola stâncii” (Grup editorial Crai nou. Mușatinii. Bucovina viitoare, 2003). Criticul literar Valeria Manta Taicutu spunea că poemele scrise de Mircea Motrici pot fi considerate expresia orfică a dezrădăcinării, cu trimitere la acel jelui-m-aș și n-am cui ce mai plutește încă, precum un duh al apelor și al văzduhurilor, peste munții ciuntiți de poezie și de codri ai zilelor noastre. „Mircea Motrici nu este un tradiționalist, dar a păstrat, din profesiunea de credință a poeților grupați în numele acestui curent literar, sentimentul sacralității, îndeobște atribuit țărânii pe care o calci, aerului pe care îl respiri, și, mai ales, veșniciei care încă mai înnobilează, cu luciri de fată morgana, satul românesc”, mai completa Valeria Manta Taicutu.
Un vis neîmplinit…
Din anul 2005, scriitorul Mircea Motrici a început să se îngrijească și să editeze Colecția „Restituiri – Arhim. Dionisie Udișteanu”, publicând până acum 8 volume, din cele 30 pe care le dorea să iasă de sub tipar. În luna februarie a acestui an, am fost invitată de Mircea Motrici, la redacția sa, din sediul ASSIST, pentru a-mi oferi ultimul volumul -VIII, „Misail – Mitropolitul Moldovei și Sucevei”. Scriitorul Mircea Motrici mi-a spus atunci că are în lucru un alt volum din Colecția Părintelui Udișteanu, „Căi luminoase”, circa 500 de pagini. „Aș vrea ca acest volum să fie gata până la sfârșitul lunii august, când va fi sărbătorit Mitropolitul Varlaam, recent canonizat de Biserica Ortodoxă Română, la 350 de ani de la moarte. În anul 1957, la 300 de ani de la moartea Mitropolitul Varlaam, toate manifestările de omagiu i-au fost organizate de părintele Dionisie Udișteanu”, mi-a spus Motrici. Din păcate, Mircea Motrici nu a apucat să-și vadă visul împlinit. Să sperăm că vor exista oameni care să preia ștafeta, și să-i împlinească „lucrarea”: să ducă la bun sfârșit publicarea celor 30 de volume de carte din Colecția „Restituiri – Arhim. Dionisie Udișteanu”.
Înmormântarea va fi oficiată sâmbătă, la Udești
Trupul neînsuflețit al regretatului scriitor Mircea Motrici este depus la Biserica „Sf. Cruce” din Obcine, unde va mai sta astăzi, până la ora 10:00. Urmează să fie dus, apoi, în satul natal, la casa părintească din comuna Udești. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 19 mai, la ora 11:00, la biserica din comună.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!