Scriitorul portughez José Saramago, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1998, a încetat din viață, vineri, la vârsta de 87 de ani, în insula Lanzarote, informează presa din Portugalia.
José Saramago a decedat, vineri, în locuința sa din insula spaniolă Lanzarote, din arhipelagul spaniol Canare.
În ultimii ani, José Saramago a fost spitalizat de mai multe ori într-o clinică din apropierea locuinței sale de pe insula Lanzarote.
În ianuarie 2008, soția scriitorului, Pilar del Rio, spunea că José Saramago face fizioterapie și exerciții de recuperare a masei musculare, din cauză că acesta a petrecut mult timp fără să facă mișcare. Pilar del Rio a amintit faptul că Saramago „a călătorit prin lume” cu o pneumonie care nu a fost diagnosticată la timp și care s-a agravat mai târziu, motivând astfel spitalizarea lui Saramago, în decembrie 2007.
José Saramago s-a născut la 16 noiembrie 1922, la Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu premiul Nobel pentru Literatură în 1998. În 1992, el a publicat „Evanghelia după Isus Cristos”, cel mai polemic roman al său, care reconstruiește o viață apocrifă a lui Iisus. O cotitură în universul tematic al lui José Saramago o constituie seria de ficțiuni alegorice începută cu „Pluta de piatră” (1986) și urmată de „Eseu despre orbire” (1995), „Toate numele” (1997), „Peștera” (2000), „Omul duplicat” (2002), „Eseu despre luciditate” (2004) și „Intermitențele morții” (2005).
Saramago locuia în Lanzarote din 1993, împreună cu soția sa, jurnalista Pilar del Rio. Acesta s-a autoexilat în urma polemicii create în Portugalia de publicarea romanului „Evanghelia după Isus Cristos”, cenzurat de autorități.
Unul dintre cele mai recente romane ale lui José Saramago este „Călătoria elefantului”, publicat în Portugalia în 2008. Cartea a apărut în România la editura Polirom în martie 2010, în traducerea Mioarei Caragea, în cadrul seriei de autor care-i poartă numele. Cartea relatează voiajul epic al lui Solomon, elefantul, călătoria pe care a făcut-o în secolul al XVI-lea, când regele Joao al III-lea i l-a oferit în dar vărului său Maximilian, arhiduce al Austriei. Scrisă la zece ani după ce i s-a decernat premiul Nobel, „Călătoria elefantului” descoperă un autor în plină forță a splendorii literare.
