Scriitorul Grigore Ilisei a făcut, vineri, 22 noiembrie, un popas la Fălticeni, orașul copilăriei sale, unde a vizitat școala în care a învățat. Jurnalist de radio și televiziune, de presă scrisă, reîntemeietor, în calitate de director, al Radioului Iași în 1989, director fondator al TVR Iași în 1991, Grigore Ilisei și-a început studiile în satul Mănăstioara, după care și le-a continuat la Școala “Alexandru Ioan Cuza” din Fălticeni, la Liceul “Nicu Gane”, apoi la Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași, Facultatea de Filologie, Secția Română, absolvită în 1966. Pe lângă “puii” săi, cum a numit prof. Daniela Ilincăi, directorul Școlii Gimnaziale “Al. I. Cuza” Fălticeni, numeroasele volume pe care distinsul scriitor le-a donat bibliotecii școlii, Grigore Ilisei a stat și la “oleacă de taifas” cu elevii școlii, împreună cu pictorul Gabrel Baban, fost director al acestei școli, și profesoara Ecaterina Ilisei, fostă directoare a Liceului de informatică din Iași, care a regăsit-o printre profesorii școlii gazdă și pe fosta elevă Arsineta Parfenie.
“Totdeauna ne întoarcem cu emoții. Eu am pășit în această școală în urmă cu foarte mulți ani, în 1954, când tatăl meu, preot într-un sătuc din apropiere, Mănăstioara, comuna Preutești, se mutase cu slujirea la Fălticenii Vechi, pe strada Maior Ioan. La vremea respectivă, ca și astăzi, era o școală foarte respectată în comunitate pentru că avea în spate o istorie uriașă.
Îmi aduc aminte de acea perioadă în care eram un bun elev, destul de isteț și dornic de a ști, cu o anumită rostire mai particulară, dar în același timp și foarte zbânțuit, foarte obraznic și greu de domesticit de profesori și de diriginta mea, doamna Onofreiescu, o persoană subțire, de o anumită severitate ca și a soțului ei, profesorul Onofreiescu, directorul Liceului «Nicu Gane». Îmi aduc aminte de colegii pe care i-am avut la această școală, mai ales de colegele care erau mai sârguincioase, care au făcut performanță prin efervescența minții și puterea lucrului și a trudei. Trebuie și muncă și sclipire.
Această școală are o vechime de aproape două secole și doar măsurând vârsta oamenilor vă dați seama cât de veche este. Școala acesta s-a numit Școala Domnească și a fost prima școală din Fălticeni, întemeiată în 1842 de protosinghelul Neofit Scriban. Și lui trebuie să îi aducem laude pentru gestul său care a făcut ca, de-a lungul timpului, atâția copii să deprindă aici învățătură de carte. Prin învățătură de carte se deschid niște uși. Înveți literele alfabetului, înveți să socotești, și deodată ești în alt univers, lumea nu mai este așa de strâmtă și dacă ai puterea lăuntrică și norocul unor dascăli care să te lumineze, începi să călătorești pe necuprinsuri, descoperi corola de minuni a lumii, cum spune Lucian Blaga”, a precizat Grigore Ilisei.
Biblioteca, un loc la care trebuie să ne ducem ca la un altar
Într-o lume în care se citește parcă tot mai puțin, Grigore Ilisei a avut și un îndemn la lectură, cititul având efecte asupra modelării personalității.
“Aici am descoperit cu adevărat cartea și minunăția scrisului, a poveștilor. La Mănăstioara nu erau cărți și eu mă adăpam din cărțile pe care le avea tata din perioada școlarității lui. Cărțile acelea au fost pentru mine o dezvoltare continuă și o sursă din care m-am alimentat și ceea ce a urmat s-a clădit pe această temelie. La Fălticeni am descoperit biblioteca orașului, o comoară pentru mine și pentru mulți într-o vreme în care cartea era rară și accesul la cărți era pe sponci. Biblioteca a fost pentru noi un izvor și m-am bucurat astăzi când am văzut biblioteca Școlii «Alexandru Ioan Cuza», care trebuie să fie pentru noi un loc la care trebuie să ne ducem ca la un altar, închinându-ne și deschizând o carte frumoasă. Cartea are frumusețea ei lăuntrică prin cuvânt, dar în același timp are un veșmânt exterior care este și el plin de expresivitate și valoare și care este rodul celui care face forma fizică a cărții”, susține Grigore Ilisei.
Dorul de profesorii fideli și gândurile înțelepte
Preocupările sale, vorbitul și scrisul, jurnalismul de radio și sport, arta cititului și virtuțile infinite ale lecturii au fost alte subiecte abordate în cadrul întâlnirii cu elevii. Memorialistul fălticenean Aurel George Stino, strălucita profesoară de limba și literatură română Eugenia Scripcaru, cea care i-a dat curajul lui Grigore Ilisei să aibă personalitatea locului, profesoara de geografie, domnișoara Măcărăscu, la care fiul preotului de la Fălticenii vechi era singurul elev cu nota 10, și a cărui imagine se regăsește în primul volum de povestiri al lui Grigore Ilisei, sunt o parte din dascălii fideli și exigenți despre care s-a vorbit și care au contribuit la drumul cunoscutului scriitor spre un dans nesfârșit al cuvintelor și al gândurilor înțelepte.
Omul de litere l-a încondeiat și “pe omul de culoare”, artistul plastic Gabrel Baban.
“La Colegiul «Nicu Gane» l-am cunoscut pe elevul mai mare, Grigore Ilisei, cu care uneori făceam drumul de acasă spre școală. Respectul datorat de diferența de vârstă, cinci ani mai mare, m-a împiedicat să îi fiu și prieten atunci. Iată cât de vechi sunt relațiile noastre și care s-au concretizat anul trecut în realizarea unei monografii despre creația mea în domeniul picturii, graficii, despre viața mea, făcută de domnul Ilisei la rugămintea mea. L-am considerat un scriitor de excepție, cu un discurs fluid, ușor de citit, extraordinar de plăcut. Am fost încântat să îi fiu alături la donația de carte pe care o face școlii la care a învățat”, ne-a spus artistul plastic Gabrel Baban.
Întâlnirea a fost încununată și de imagini, Grigore Ilisei prezentând filmul realizat împreună cu TVR Iași, “Întoarcerea la Izvoare – Ion Irimescu”.
