Scrierile cărturăresei de la Roșcani

Într-o ediție îngrijită de Silvia și Ion Popescu Sireteanu au apărut recent, la editura ieșeană „Princeps Edit”, într-un volum intitulat „Oameni și datini din Roșcanii Sucevei”, scrierile Eugeniei Iacob, cărturăreasa cu 5 clase primare, care-a caligrafiat cu slovă măruntă, „în câteva caiete de școlar, cu scris rotund și cuminte asemenea cusăturilor de pe năfrămi și ștergare”, viața satului de la confluența râurilor Suceava și Siret. Volumul, care ordonează și grupează atent însemnările și povestirile din ciclul de lucrări etno-folclorice din manuscrisele cunoscute generic sub numele de „Caietele de la Roșcani”, constituie suprema bucurie a profesorului și regizorului octogenar Ioan Iacob (absolvent al primei promoții de regizori de teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București), unul dintre fiii scriitoarei țărance, care s-a îngrijit de păstrarea și publicarea (cu sprijinul lui Vasile Pleșca, de loc din Liteni dar care, roșcănean după mamă, a rămas legat sufletește de satul atât de drag cărturăresei) mărturiilor lăsate despre locurile și oamenii de altădată, despre obiceiurile și datinile străbune, însăilând istorisiri, cântece, colinde, ghicitori, strigături și proverbe culese din bătrâni, dar și vorbe de mânie, porecle, superstiții și descântece, care constituie împreună o neprețuită zestre ce se cuvine păstrată cu grijă. Așa cum spun distinșii îngrijitori ai volumului „citind scrierile Eugeniei Iacob, simți o mare prospețime a limbii și bucuria descoperirii unui loc bine umbrit în vreme de arșiță. Este răcoarea din preajma apelor și a luncilor, a pădurilor cu glas lin și înmiresmat”. „Autoarea – subliniază Silvia și Ion Popescu Sireteanu, care au propus cu trei decenii în urmă Editurii „Junimea”, din păcate fără împlinire, publicarea lucrării cu titlul „Întâmplări și datini din Roșcani” – reprezintă, prin scrierile ei, lumea care altădată lăsa ca moștenire urmașilor nu numai casa și ogorul, ci și întâmplări petrecute în sat, să se știe de la o generație la alta, pildă pentru cei tineri, ori numai capitol de istorie orală. Ea, de fapt, nu scrie, ci vorbește scriind, stă la sfat cu cei din familie sau din sat, le spune ce a văzut în lunga ei viață și ce a auzit de la oameni care au trecut demult apele veșniciei, să fie mărturie în prezent, document pentru viitor”. Cartea cuprinde, ca anexe de final, câteva texte publicate în presă dedicate Eugeniei Iacob, unul semnat de regretatul scriitor George Sidorovici, iar celelalte aparținând jurnaliștilor Gloria Lăcătușu și subsemnatului, care a dedicat câteva pagini în „Monitorul de Suceava” atât cărturăresei de la Roșcani, cât și lui Ioan Iacob, „un haiduc al teatrului folcloric din partea de amiază a Bucovinei”.
Tiberiu COSOVAN