Scrie lumea, scrie!

Sâmbătă s-a lansat, la Focșani, în prezența autorului, cartea „Corul morilor de vânt” de D.R. Popescu. De fapt, s-a încercat marcarea unui moment de bilanț, revista „Pro Saeculum” adunând, în trei volume, recolta publicistică risipită în paginile periodicului de-a lungul a 12 ani (2002-2014): interviurile acroșante și inteligente semnate de Rodica Lăzărescu, „arcadele critice” ale lui Mircea Dinutz și eseurile lui D.R. Popescu. De drept, accentul festivității s-a așezat parcă de la sine asupra creației lui DRP, omagiat și cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. Destinul publicației „Pro Saeculum” s-a aflat de câteva ori în mare cumpănă: mai întâi, plecând din astă lume primul redactor-șef, Alex. Deșliu, urmat de cel de al doilea, Mircea Dinutz, după care au intervenit, ciclic, tracasările privitoare la susținerea financiară – destule temeiuri care să-i pună în cumpănă însăși apariția. În pofida pronosticurilor, cum spun medicii, „rezervate”, și a licenței (asumate) din titlu („Pro Saeculo” ar suna ablativul latinesc), revista a izbutit să rămână prezentă, devenind adevărat reper nu atât al provinciei, cât al întregului spațiu cultural românesc. Chestiunea în sine, „această provincie, opusă de unii Capitalei, este chiar Țara”, se discută și în editorialul consistentului număr 3-4/2015 (250 de pagini, 107 semnături!) ce a onorat „Zilele Municipiului Focșani” și a prilejuit primarului (reconfortant să vezi și primari neînsoțiți de mascați…) un scurt și cald cuvânt de omagiere. S-a lansat și o completă Bibliografie, aptă să depună mărturie despre strădania rodnică a unei echipe ce a adunat, de-a lungul unui deceniu și mai bine, în afara oricărui parti-pris politic, contribuții din cele mai felurite domenii: literatură română și străină, etnografie, folclor, mitologie, lingvistică, istorie, artă, filosofie, medicină, socio-politică, religie, geografie ș.m.a. Incitantele eseuri ale lui DRP evidențiază, cum observă prefațatorul Const. Coroiu, faptul că „solitudinea scriitorului nu numai că nu exclude, dar presupune solidaritatea cu toți cei care au făurit cultura și literatura română”. Un astfel de exemplu al solidarității cu ceea ce înseamnă contribuție meritorie românească îl constituie fiecare număr al revistei focșănene. Auguri!
Interviurile foarte variate realizate în timp de Rodica Lăzărescu („La ora confesiunilor”) atestă o preocupare statornică pentru o anumită temă, de unde întrebarea ce revine, diferit formulată, în majoritatea convorbirilor: „cum stăm cu patriotismul?” Chiar așa, cum stăm? Semnul întrebării pare a se fi conjugat temeinic cu termenul ca atare, referirile „la temă” nutrind un dubiu implicit: se mai poate vorbi despre patriotism în epoca marșului mondializării? Nu-i lipsit de interes să transcriem câteva dintre opiniile intervievaților. Acad. Dan Berindei: „Din păcate, nu numai că e vorbă în vânt pentru mulți, foarte mulți, mai ales pentru tineri, dar e din vina noastră (…) După mine, patriotismul este unul din instrumentele mersului înainte”. Ioan Scurtu: „politicienii de după 1989, cu mici excepții, au adoptat o atitudine antinațională, iar consecințele le suportăm cu toții”. Acad. Al. Zub: „Pentru cei care consideră marile figuri tutelare ale neamului nostru ca pe un impediment în calea integrării euro-atlantice, patria a ajuns într-adevăr să fie o realitate desuetă”. Tudor Gheorghe: „Ei bine, eu sunt naționalist pentru că nu accept să mi se calce în picioare valorile reale ale culturii și demnității naționale”. Poate că s-ar cuveni discutat pe tema relației patriotism-naționalism. Cel de al doilea termen a primit, nu de ieri, de azi, puțin meritate conotații negativ-perjorative, întemeiate pe excese și pe incorecte atașări la remorca unor ideologii nefaste. Dacă e să-l lăsăm așa – și, cred, cu greu va mai putea fi adus în matricea adevărată – rămâne de cenzurat semnul de egalitate ades așezat între patriotism și naționalism. Simplificând voit, Grigore Vieru propune o lămuritoare relație ingenuu ne- nuanțată: „Sunt na-ți-o-na-list / Da, hora nu vreau să o schimb / Pe cazacioc ori pe twist”. Credința noastră este că naționalismu-i una și patriotismul, alta. Nu-s numaidecât termeni antagonici, dar nici nu acoperă aceeași arie semantică, precum se încearcă a se sugera. Dar iată că răspund la întrebări pe care nu mi le-a pus nimeni, conform zicerii justificative „voi n-ați întrebat, noi vă răspundem”…