Scopul mersului la biserică pentru creștini

O importanță deosebită în modul de viață a fiecărui creștin, o are mersul la biserică. Credința în Dumnezeu și participarea la sfintele slujbe, mai ales la Sfânta Liturghie, constituie pentru fiecare creștin, două relații nedespărțite. Creștinul adevărat nu poate să trăiască fără Sfânta Liturghie.
Duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare, acesta lasă grijile lumești și merge să se întâlnească cu Creatorul său, cerând de la Acesta ajutor, rugându-L totodată să-l păzească de viclenia diavolului.
Mersul regulat la biserică nu constituie pentru credincios un simplu obicei, o simplă obligație sau o scăpare din viața sufocantă de zi cu zi, ci dimpotrivă, el reprezintă o nevoie esențială, adică nevoia de a trăi viața cea adevărată, de a gusta din bunătățile necesare sufletului, de a primi binecuvântare și totodată de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale.
Lăsăm grijile afară
Observăm cum în ziua de astăzi majoritatea credincioșilor vin la biserică pentru a-și găsi liniștea sufletească, dar și pe cea trupească. Însă odată ce intră în Sfântul Lăcaș, mintea le este cuprinsă de grijile lumești și astfel nu își pot găsi și atinge scopul pentru care au venit.
Părinții bisericii îndeamnă ca atunci când intrăm în Biserică să lăsăm grijile noastre afară, la ușa bisericii, intrând înăuntru cu mintea, gândul și inima la Dumnezeu, pentru ca Acesta să poată pătrunde în suflet, să-l lumineze, dăruindu-i pacea duhovnicească.
Biserica este temelie și școală a vieții duhovnicești. Înăuntru se găsește veselia celor amărâți, alinarea celor chinuiți și odihna celor osteniți. Aceste bunătăți le făgăduiește Mântuitorul celor ce-l iubesc pe El. Însă din ce în ce mai mulți creștini ocolesc biserica, alegând să-și petreacă timpul în alt mod.
Dumnezeu a lăsat ziua a șaptea pentru odihnă, poruncindu-i omului ca în această zi să se odihnească și să-L laude pe Dumnezeu care l-a creat. Însuși numele de „Duminică” prin traducere din limba latină înseamnă „Ziua Domnului”. Dacă vom reuși să-i acordăm lui Dumnezeu din aceasta zi, măcar două ore, pentru că atât durează Sfânta Liturghie, vom dobândi de la El binecuvântare sufleteasca și trupească pentru toată săptămâna.
Rugăciunea cea curată
De foarte multe ori venim la biserică să ne rugăm pentru cei dragi, să dobândim ajutor sau să-i mulțumim pentru bunătăți-le care ni le-a oferit.
Însă, oare rugăciunea noastră pe care o închinăm lui Dumnezeu și sfinților este ea oare curată? Să încercăm să ne limpezim mintea de lucrurile lumești atunci când ne rugăm. Să nu mai repetam mecanic câteva rugăciuni. Buzele se mișcă însă inima nu aude, rostim rugăciunea cu gura însă mintea ne zboară la dobânzi, contracte, afaceri, clădiri, întâlniri cu prietenii. Dacă tu nu poți să-ți asculți rugăciunea, cum oare poate Dumnezeu să o asculte? De aceea măcar atunci când ne rugăm, fie că suntem în biserică, fie că suntem acasă să lăsăm deoparte grijile noastre și să înălțăm rugăciune împreună cu Serafimii cei cu câte șapte aripi care stau împrejurul Tronului lui Dumnezeu și Îi aduc acestuia cântări de laudă.
Ce îmbrăcăm la biserică
O altă problemă cu care ne confruntăm fiecare dintre noi o reprezintă îmbrăcămintea pe care o purtăm atunci când venim la biserică. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Vreau deci ca bărbații să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie și fără șovăire. Asemenea și femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-și lor podoabă de sfială si din cumințenie, nu din păr împletit si din aur, sau din mărgăritare, sau din veșminte de mult preț, ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.” (I Timotei II,8-10)
Ea nu trebuie sa fie o îmbrăcăminte provocatoare care să atragă toate privirile, ci una decentă, o ținută de adevărată întâlnire cu Dumnezeu. Iubirea, smerenia, înțelepciunea, smerita cugetare sunt lucrurile cu care trebuie sa ne împodobim sufletul la întâlnirea cu Dumnezeu. Ele sunt mai de preț decât tot aurul din lume. Acestea ar trebui să facă parte din garderoba sufletului nostru, atunci când mergem la biserică și nu ura invidia și vorbirea de rău.
Daca vom reuși să facem acestea, cu adevărat ne vom face bineplăcuți înaintea lui Dumnezeu, iar acesta ne va ajuta si ne va povățui pașii în orice lucru pe care îl facem.
Autor: Sevastre Doru