Desființate din cauza scăderii numărului de elevi, zeci de școli din județ nu-și mai găsesc astăzi nici o utilitate. Sunt clădiri abandonate pe care s-a pus lacătul după ce puținii elevi rămași au părăsit școala din sat, părinții preferând școala de la oraș. Multe dintre școlile desființate din județ au o poziție bună, la șosea sau chiar în mijlocul satului, însă asta nu înseamnă în mod obligatoriu că au primit o a doua șansă din partea autorităților locale.
În mare parte dintre cazuri, sunt clădiri care au depășit pragul celor 100 de ani, acestea fiind animate când și când, la alegeri, când servesc drept secții de votare. În rest, pe acolo n-a mai călcat picior de elev și nici pentru autorități nu s-au dovedit atractive. Pe lângă aceste școli fantomă își fac loc acum doar buruieni ce depășesc înălțimea unui om, asta fără a mai pomeni de geamurile sparte, pereții crăpați și aspectul jerpelit.
În câteva situații, după ce au adus unitățile de învățământ la nivel european, o parte dintre primarii comunelor s-au văzut nevoiți să pună zăvorul pe aceste școli, risipind bani publici frumoși pe clădiri cochete, dar în care bate vântul.
În consecință, autoritățile au gândit câteva planuri de revigorare pentru clădirile modernizate, însă deocamdată prioritare sunt alte lucrări de interes public. De exemplu, în satul Uidești, din comuna Forăști, primăria a investit peste 200.000 de euro într-o școală primară frumoasă, cu dotări moderne, însă trei ani mai târziu aceasta a fost închisă.
Scenariu similar și în comuna Mănăstirea Humorului, unde Școala Gimnazială Mănăstirea Humorului a înghițit peste șase miliarde de lei în 2007, pentru lucrări de reabilitare, iar câțiva ani mai târziu a fost închisă. În ambele cazuri, există un plan B pentru aceste clădiri, însă deocamdată nu s-a concretizat.
Foste școli în care bate vântul, după ce populația școlară a scăzut la jumătate
Din cauza scăderii numărului de elevi, an de an, zeci de unități de învățământ dispar de pe harta școlară a județului. Cauzele sunt bine cunoscute, iar pe lângă declinul natalității și migrația peste hotare, s-a mai adăugat una, de dată mai recentă, și anume dorința expresă a părinților de a-și trimite copiii la școală în oraș.
De aceste realități s-a lovit și comuna Mănăstirea Humorului, unde în ultimii 10 ani efectivele de elevi s-au redus cu mai mult de jumătate. Totodată, rând pe rând s-au închis patru școli din comună, una la Pleșa, două din Poiana Micului și cea de la Mănăstirea Humorului.
Aceasta din urmă a fost renovată în urmă cu zece ani, cu circa 6-7 miliarde de lei, planul de reabilitare incluzând refacerea tencuielilor, încălzire centralizată, înlocuirea dușumelelor, modernizarea toaletelor, schimbarea instalaților sanitare etc. Însă toate eforturile autorităților locale au fost aproape în zadar, câțiva ani mai târziu școala încetându-și activitatea.
În anul școlar 2016-2017, la parterul acesteia funcționa o grupă de grădiniță, însă în restul sălilor de clasă a bătut vântul. Clasele arată bine, mobilierul este aproape nou, grupurile sanitare sunt civilizate, însă nici țipenie de elev în clădirea modernizată.
Primarul comunei, Constantin Moldovan, a povestit că ”școala din Mănăstirea Humorului este una foarte frumoasă, de pe vremea austriecilor. A fost reabilitată, însă apropierea de oraș a încurajat migrația elevilor. Mai mult, sunt mijloace de transport din 30 în 30 de minute către Gura Humorului, iar părinții au ales să îi transfere la școlile de acolo”.
Moldovan a mai mărturisit că revitalizarea școlii din Mănăstirea Humorului reprezintă o prioritate pentru el, acesta având în vedere întâlniri cu părinții și reprezentanții școlii din comună pentru a repopula școala.
Planuri pentru clădirile părăsite
Cât despre celelalte două clădiri abandonate, Școala Primară Nr. 1 Poiana Micului și Școala Gimnazială Nr. 2 Poiana Micului, primarul Moldovan are planuri și pentru ele.
”Școala Nr. 2 e construită din lemn, e putredă și nu mai prezintă siguranță, de aceea vrem să obținem toate aprobările pentru a o demola. În locul acesteia, vreau să accesez un proiect pentru a construi un complex sportiv, cu teren, parc, pentru tineri și nu numai, acestea putându-se realiza cu avizul Ministerului Educației”, a mai completat Constantin Moldovan.
Prof. Leonard Butucea, fostul director al școlii în perioada 1994-2015, povestește că în prezent în comună mai sunt circa 170 de elevi, față de 400, câți erau acum zece ani.
”Desigur, ne confruntăm cu scăderea natalității, plecarea copiilor cu familiile în străinătate și, nu în ultimul rând, plecarea copiilor la școlile din oraș, la Gura Humorului. Este un trend acesta, dar nu ar trebui să fie. Școala urbană este considerată superioară școlii de la sat, chestiune înșelătoare de multe ori”, explică Leonard Butucea.
Cu toate că în comună mai funcționează o singură școală, inaugurată în 2009, din fonduri din partea Poloniei, directoarea Otilia Moroșan mărturisea, la începutul acestui an, că este din ce în ce mai greu să evite organizarea claselor în regim simultan, la gimnaziu.
”E din ce în ce mai greu să ne ferim de învățământul simultan la gimnaziu. În clasa a V-a avem zece elevi, însă, în acest an, am obținut aprobare specială pentru a funcționa pentru că sunt elevi etnici polonezi. La anul vor fi nouă, iar peste doi ani și mai puțini. Dacă vom introduce învățământ simultan și la gimnaziu, cred că vor pleca și mai mulți copii”, a explicat Otilia Moroșan.
Școlile părăsite de la Forăști
Forăști este un alt exemplu de comună unde numărul elevilor a scăzut vertiginos, iar singura soluție pentru școlile mici a fost închiderea lor. În 2011, în satul Uidești din comună, primăria a investit peste 200.000 de euro (900.000 de lei) într-o școală modernă, însă după patru ani a fost închisă.
S-a cumpărat mobilier nou, s-au făcut toalete decente, s-a investit în termopane, într-o centrală termică, calorifere și alte utilități, însă nimeni nu mai trece pragul școlii din Uidești. Mai mult, școala dispune de două grupuri sanitare, cancelarie cu grup sanitar propriu, bibliotecă și două săli de clasă, fiind împrejmuită de o grădină mare, de 72 de ari.
Pentru ca banii investiți să nu se ducă pe apa sâmbetei, autoritățile locale s-au gândit să înființeze în fosta școală un muzeu al satului, însă nimic concret nu s-a realizat până în prezent.
O altă școală fantomă tot din comuna Forăști este cea de la Roșiori, unitate închisă în 2010, unde a funcționat până în 2014 un Centru de resurse și sprijin în educație, printr-un proiect POSDRU, iar de atunci nimeni n-a mai călcat pe acolo. Clădirea este construită la drumul european 85, având livadă generoasă, este într-o stare bună, însă lipsesc elevii.
Tot în Forăști, școala din satul Antoceni a fost închisă, aflându-se în conservare.
Clădiri deschise doar la alegeri
Nu e comună în județ care să nu aibă câte o fostă școală părăsită, fără nici o utilitate.
Multe dintre ele arată mai curând ca și cum ar fi gata de demolare, chiar dacă sunt construite la drumuri importante, un exemplu în acest sens fiind fosta școală din Sasca, din comuna Cornu Lungii, cu deschidere la DN 2E. Se poate să nu fie departe de adevăr, din moment ce clădirea ar necesita investiții serioase în cazul în care i s-ar schimba destinația.
Dacă au ocazia, primarii oferă aceste spații în chirie, însă de cele mai multe ori unitățile sunt deschise doar la alegeri, când se organizează secții de vot.
Și la Udești elevii sunt tot mai puțini, primarul comunei, Cristea Ostrovan, menționând că: ”Avem la Rușii Mănăstioara o fostă școală, acum clădire goală, care e în conservare. Funcționează într-o cameră o casă de ajutor reciproc. A venit cineva și s-a interesat pentru a închiria un spațiu pentru o farmacie, dar nu a mai revenit”.
Acesta a precizat că școala de la Rușii Mănăstioara s-a desființat în urmă cu circa patru ani, iar previziunile pentru o altă școală din comună (Racova) nu sunt deloc optimiste, unitatea funcționând cu numărul minim admis de elevi.
În comuna Mușenița, primarul Radu Florin Tudurean povestește că o clădire în care a funcționat școala din Climăuți e dată în concesiune Comunității Rușilor Lipoveni, iar o alta, la Mușenița, e în conservare.
”Nu a apărut nici un investitor interesat. O folosim pentru evenimente, adunări, la alegeri, pentru că e într-o stare bună”, a spus primarul.
De multe ori organizarea claselor cu învățământ simultan reprezintă cea mai bună soluție pentru ca școlile din mediul rural să nu se desființeze. Acest compromis este privit cu reținere de părinți, care aleg să-și transfere copiii, astfel că închiderea unităților este inerentă.
