– Zeci de copii din Marginea au renunțat la doamna educatoare și la abecedar și au plecat să facă școală în Italia
– În școlile din Torino este aproape imposibil ca într-o clasă să nu fie și câțiva copii români
– Mărginenii „dau clasă italienilor”, stârnesc invidia printre colegi și aplauzele profesorilor, folosind la calcule matematice mintea și nu calculatorul
Școlile din Torino sunt în ultimii ani luate cu asalt de copiii „stranierilor” din Marginea. Abecedarul, interminabilele teme acasă și orele lungi și chinuitoare petrecute la lecții, au fost de mult uitate de unii copii din Marginea, care au plecat să studieze în Italia, acolo unde părinții lor muncesc. Torino este „capitala” sucevenilor din Marginea, și practic nu există școală, sau clasă de elevi în care să nu învețe carte și câțiva copii ai mărginenilor. Pentru că este luna august și vremea vacanței, i-am găsit pe câțiva întorși acasă. Printre ei și cei trei copii ai familiei Grigorean, Lenuța, Luiza și Vasile. Toți trei au renunțat la doamna învățătoare din Marginea pentru o „insegnante” la o școală din Torino, unde învață de trei ani de zile. Lenuța, cel mai mare copil al familiei Grigorean a plecat din Marginea după ce a terminat clasa a șasea. Nu știa deloc să vorbească limba italiană, motiv pentru care, în momentul în care au înscris-o la școală, părinților li s-a spus că o să aibă o perioadă de două luni de probă, iar în cazul în care nu se va adapta, va face mai întâi un an de pregătire la limba italiană. „Nu a fost însă nevoie, pentru că fiind la o școală cu program prelungit și fiindcă a stat mult în preajma copiilor italieni, a învățat foarte repede limba, a rămas în clasă, și acum ne dă și nouă lecții”, povestește Mihaela Grigorean, mama fetei. La fel s-a întâmplat și cu ceilalți doi copii ai familiei, care „au prins din mers” italiana, și nu au avut nevoie să renunțe la școală pentru un an, ca să facă ore de limbă. Cât despre școala din Italia, Lenuța povestește că „este mult, mult mai ușoară ca la noi. Eu primul an aproape că nu a trebuit să învăț nimic, pentru că materia care ei o făceau în clasa a șaptea, eu o făcusem deja în România, așa că în acel an am avut timp să învăț mai bine italiana”. Ușor este și faptul că, așa cum Lenuța a mai spus „acolo te ascultă numai când vrei , iar regulamentul nu le permite profesorilor să dea două lucrări într-o zi, deci e mult mai lejer”.
– Regulamentul italian nu permite profesorilor să dea două lucrări într-o zi, iar dacă se întâmplă asta elevii fac grevă
Mai mult decât atât, Lenuța a spus că „se poate ajunge chiar până la grevă dacă avem mai mult de două lucrări de control pe zi”.
La fel ca și familia Grigorean, și familia Derebleanu și-a luat acum doi ani copiii în Italia, și, deși au ajuns acolo cu numai două luni înainte de a începe școala, în septembrie au mers fără probleme la cursuri, pentru că italiana o învățaseră cât de cât la joacă”. Fără nici un examen de diferență, fără nici o evaluare prealabilă, cei doi băieți ai familiei Derebleanu, Mihai și Constantin, au intrat unul în clasa a șasea, iar celălalt în clasa a patra. „Singurul test a fost acela pe care l-au dat în clasă, și anume felul în care se descurcă la ore, cum se integrează și rezultatele pe care le obțin, și vă spun că au terminat primul an complimentați de profesori pentru notele bune pe care le-au luat”, a spus Adița Derebleanu, mama băieților. Pentru că „dau clasă” italienilor, copiii mărginenilor sunt invidiați uneori în clasă. Mihai Derebleanu povestește că a stârnit invidia unor colegi de clasă, și aplauzele profesorilor pentru că a știut să facă unele calcule matematice fără a se ajuta de calculator. „Acolo nu există calcul mintal, ei fac totul cu calculatorul, iar când eu am rezolvat fără calculator colegii mei au rămas surprinși”, a spus Mihai.
Copiii familiei Balan, Ionuț și Gavril, nu știu ce înseamnă să faci școală la Marginea. S-au născut în Italia, învață acolo, iar singura problemă a părinților este cea legată de faptul că, dacă doresc să se întoarcă în țară, pentru copii va fi foarte greu. „Nu știu gramatica limbii române, nu știu istorie, iar ca să facă școală în România trebuie să dea diferențe, ceea ce este foarte greu. Nu știu ce o să facem, pentru că, deși am vrea să ne întoarcem acasă, pentru ei trebuie să rămânem, cel puțin până ce vor termina școala” a declarat Lăcrămioara Balan, mama copiilor.
– Examenele de diferență din țară, „sperietoarea” copiilor plecați în Italia
Deși mai toate familiile din Marginea au plecat în Italia cu gândul de a se întoarce în țară după o vreme, studiile copiilor îi determină să rămână acolo. Învățătoarea Lăcrămioara Halip a declarat că „elevii noștri plecați în Italia se descurcă foarte bine acolo, cei mai mulți dintre ei nu au probleme de adaptare, numai că, în cazul în care, după vreme, vor să se întoarcă la școală aici, ei trebuie să dea diferențe, și aici este mai greu pentru ei”. Puțini însă s-au întors până acum, iar învățătoarea Lăcrămioara Halip nu știe decât de un singur caz. Viceprimarul comunei Marginea, Ioan Halip a declarat că „sunt peste 100 de familii în Marginea care au plecat în Italia și și-au luat și copiii, și nici unul dintre ei nu este acolo fără să facă școală”. „Au venit aici, le-au luat actele și i-au înscris acolo la școală” a precizat viceprimarul Halip, care a mai spus că din Marginea sunt plecate în Italia, în zona Torino, peste 3.000 de persoane.
Peste 200 de elevi suceveni au plecat anul trecut la școală în străinătate
Potrivit unui raport al Inspectoratului Școlar județean, întocmit după 15 iunie 2006, peste 200 de elevi din județ au renunțat la școala românească și au plecat să studieze în afara țării. Numărul celor plecați este de 220 de elevi, în timp ce numărul celor care au venit din străinătate ca să învețe în Suceava este mult mai mic, doar 15 elevi din alte țări venind din să învețe în școlile din Suceava. Pentru a se muta dintr-o școală românească în una din afara țării, părinții trebuie să solicite de la școală foaia matricolă a copiilor lor și să le facă analize medicale. Odată ajunși afară, copiii nu dau examene de diferență, ci numai în cazul în care nu cunosc limba țării în care vor să studieze, primesc „din oficiu”, timp de un an, un profesor care să-i învețe.
