– Mii de elevi din mediul rural stau la școală în aceleași bănci vechi de zeci de ani, în care au învățat să scrie și să citească nu părinții, ci străbunicii lor
– Singura „îmbunătățire” adusă școlilor vechi de un secol este aceea că au fost „luminate” o dată la doi, trei ani, cu un strat proaspăt de var
– Ziduri „invadate” de mucegai, pardoseli care scîrție sub pașii copiilor, ferestre bătute în cuie, sobe care nu mai dau căldură de ani buni și bănci care abia mai țin, de la an la an, cîte o nouă generație de elevi, în acest „decor” învață mii de copii suceveni de la țară
– Cu un grad de uzură care în unele cazuri a afectat și 80% din clădire, potrivit unei evidențe a Consiliului Județean, cheltuielile pentru renovarea acestor școli ajung la aproape 122 de miliarde de lei
– Și la capitolul igienizare a școlilor stăm prost, întrucît 80% dintre instituțiile de învățămînt preuniversitar din județ nu au obținut aviz sanitar de funcționare din partea Direcției de Sănătate Publică
Mii de elevi suceveni învață în școli a căror vechime trece cu mult de 100 de ani, școli construite chiar înainte de primul război mondial, dar care, în pofida vîrstei, nu au trecut niciodată prin reparații capitale. Astfel, acești elevi învață să scrie și să citească în aceleași clase, deloc schimbate, în care au învățat carte nu părinții, ci străbunicii lor, singura „îmbunătățire” care li se aduce acestor școli, cu puțin noroc, o dată la doi trei ani, fiind aceea că „se luminează” cu un strat proaspăt de var. În rest nimic, pardoseli care scîrție sub pașii copiilor, ferestre bătute în cuie, în care iarna se pune obligatoriu o folie de plastic care să-i protejeze pe cei mici de ger, sobe care nu mai dau căldură de ani buni și bănci care abia mai țin, de la an la an, cîte o nouă generație de elevi. Așa cum spuneam, aceste școli au intrat în al doilea secol de existență, iar reparațiile care se cer a fi făcute aici ajung, potrivit unei evidențe a Consiliului Județean Suceava, la cel puțin 121,5 miliarde de lei vechi, avînd în vedere că niciodată nu au trecut prin reparații capitale.
– Sub stratul subțire de tencuială, pe pereții școlii din Bălcăuți au rămas și azi urmele schijelor din timpul celui de-al doilea război mondial
În această situație este Școala cu clasele I-IV din Bălcăuți, care după ce a fost ridicată exact acum un secol, nu a mai văzut picior de meșter care să o repare ca la carte, deși situația ar impune-o cu vîrf și îndesat. „Norocul mare” al acestei școli este faptul că a fost construită „sănătos” de austro-ungari, din cărămidă, cu pereții foarte groși, lucru care a ținut-o în picioare pînă acum. Fost spital pe vremea celui de-al doilea război mondial, afectată puternic de bombardamente, clădirea în care învață acum copiii din Bălcăuți păstrează încă patina acelor vremuri, întrucît așa cum a declarat directorul școlii, Elisabeta Stan, „sub stratul subțire de tencuială pe care am reușit totuși să-l dăm pe pereții exteriori ai clădirii, și acum se văd găurile și urmele schijelor din timpul bombardamentului”. Dar asta nu e tot, pentru că întreaga școală păstrează fidel imaginea acelor vremuri. Directorul Stan ne-a declarat că „toată dușumeaua din sălile de clasă este mîncată, podeaua este precum o covată, geamurile necesită obligatoriu să fie înlocuite, ușile sînt și ele aceleași, din construcție, deci este normal că școala are nevoie de reparații capitale urgente, fără îndoială”. Pentru că are o arhitectură specific austro-ungară, clasele sînt foarte mari, de 54 de metri pătrați și înalte de trei metri, și așa cum a declarat directoarea „sobele sînt foarte mici, iar copiii învață în frig, pentru că acestea nu pot să încălzească un spațiu așa de mare”. Cu toate că a adus de nenumărate ori la cunoștința IȘJ și nu numai situația în care se află școala, cu toate că Primăria și Consiliul local cunosc foarte bine cum stau lucrurile, banii care i-au fost alocați în acest an directorului coordonator, nu pentru o unitate de învățămînt, ci pentru cinci, cele mai multe dintre acestea fiind de asemenea, într-o stare foarte proastă, au fost, nici mai mult, nici mai puțin, de 15 milioane de lei. „Am dat cu var și am cumpărat cretă, atît am putut face cu acești bani, și dacă am mai reparat te miri ce, am făcut-o cu bani împrumutați”, a declarat Elisabeta Stan, directorul școlii. Acesta a mai precizat că deși a reușit să obțină, pe hîrtie, de la Consiliul Local, o sută de milioane de lei, din lipsă de fonduri, în mînă a mai primit numai 15 milioane de lei. Bălcăuți nu este doar un caz izolat, o excepție în acest sens. Asta pentru că la numai doi, trei kilometri mai departe, la Gropeni, lucrurile nu stau deloc mai bine. Școala de aici se aproprie și ea de centenar, întrucît a fost construită în 1912 și, ca și cea de la Bălcăuți, nu a trecut niciodată prin reparații majore.
– La școala din Gropeni, veche de aproape 100 de ani, ultimul strat de var a fost dat cu cîțiva ani în urmă, sobele din clase nu mai funcționează, iar acoperișul stă bătut în cîteva cuie
Vechimea clădirii își spune cuvîntul încă de la poartă, întrucît mucegaiul „invadează” fiecare colțișor al fațadei școlii și se ridică pînă spre acoperiș. Cît despre acoperiș, și el, abia se mai ține, pentru că rugina l-a mîncat, și numai peticirea lui a salvat elevii să nu stea cu umbrela la ore. Dumitru Frasiniuc, învățător în școală, a declarat că „este nevoie de reparații de cel puțin 90% pentru pune clădirea cît de cît pe picioare”. Sălile de clasă arată dezolant, iar „cancelaria” învățătorilor, o sală mică și întunecoasă, nu mai are de ani buni de zile sobă, iar aceștia se încălzesc acum la un reșou improvizat. „Era o sobă, dar acum nu mai este decît baza ei, pentru că nu mai funcționa, au venit și ne-au dărîmat-o, dar din lipsă de bani alta la loc nu au mai venit să facă”, a declarat învățătorul Frasiniuc, în timp ce ridica preșul dintr-un colț, acolo unde dușumeaua mai păstrează încă urmele vechii sobe. Pereții școlii nu au mai văzut var de cîțiva ani buni, iar tabla de pe acoperiș era gata să cadă în timpul unei furtuni, iar ceea ce-l mai ține acum sînt cele cîteva cuie bătute atunci. Și școala de la Bogdănești poartă amprenta anilor mulți care au trecut de la ridicarea ei. Nici această școală nu fost reparată capital niciodată, iar lucrul acesta se vede. Și aici, aceeași problemă ca și la Bălcăuți; săli de clasă foarte mari, sobe care nu mai funcționează, tîmplărie proastă, bătută în cuie, probleme care, așa cum a declarat unul dintre profesorii școlii, Viorica Solcanu, „obligă copiii să stea iarna cu mănuși la ore, și să pună în geamuri folii de plastic ca să nu stea chiar în ger”. Băncile sînt vechi de zeci de ani, și așa ca și la celelalte unități de învățămînt pe care le-am menționat anterior, orice reparație, cît de mică, se face numai pe datorie, pentru că nu există bani. Trebuie precizat faptul că în județ numărul instituțiilor de învățămînt construite cu aproape un secol în urmă este foarte mare, și tot mare este și numărul școlilor care, deși au o vîrstă impresionantă, nu au fost niciodată reparate. Potrivit unei evidențe a Consiliului județean Suceava, privind situația în care se află instituțiile de învățămînt preuniversitar din județ, școlile din Bălcăuți – Plopeni, Pîrîul Negrei, Horodnic de Jos, Doroteia, Sadova, Fundu Sadovei, Calafindești, deși au fost ridicate la începutul anilor 1900, pînă în momentul de față nu au trecut niciodată prin reparații capitale, chiar dacă gradul de uzură al unor clădiri depășește 80%.
– Distruse de trecerea anilor, multe școli din județ prezintă acum un real pericol în exploatare, unele dintre ele fiind și mai puternic afectate de inundațiile din vară
Totodată, trebuie menționat faptul că potrivit unui raport elaborat de Inspectoratul Școlar Suceava „există în județ clădiri școlare cu degradări majore suferite în timp și care nu prezintă siguranță în exploatare”. Din categoria școlilor ce prezintă pericol în exploatare le amintim, potrivit aceluiași raport al Inspectoratului Școlar, pe cele de la Straja, Volovăț, Siminicea, Bogdănești și Leucușești. Deși vechi de o sută de ani, niciodată reparate, din lipsă de fonduri, ploile puternice din această vară au afectat și mai mult unele clădiri școlare, inundîndu-le sau distrugîndu-le acoperișul. Este vorba despre Școala din Doroteia, al cărei parter a fost distrus de inundații, dar și școlile din Verești, Corocăiești, Drăgușeni, Nr. 4 Arbore, Ciumulești și Grigorești. Pentru că degradările suferite în timp în școlile sucevene sînt mari și pentru că banii niciodată nu sînt suficienți, IȘJ a promovat mai multe proiecte cu finanțare externă, mare parte dintre ele pentru realizarea utilităților, precum apă curentă, modernizare grupuri sanitare și reparații sau refacere a instalațiilor electrice și de încălzire, avînd în vedere că și la capitolul igienizare a școlilor stăm prost, și 80% dintre acestea nu au obținut aviz sanitar de funcționare din partea Direcției de Sănătate Publică.
