Săptămâna încheiată ieri ne-a adus, pe lângă finaluri de sezon în câteva campionate importante, și o finală Federer-Nadal, parcă un pic desuetă în condițiile în care în ultimul timp nu prea mai e loc de Djokovic prin finale. Federer a apărut la turneul de la Roma cu o tunsoare neobișnuit de scurtă, de școlar, prilej pentru Nadal de a-l scoate la tablă.
După ce pe parcursul turneului a scos cu relativă ușurință adversari care i-ar fi făcut viața grea lui Nadal, căci nici spaniolul nu mai e ce-a fost, Federer a arătat obișnuitele complexe în fața lui Rafa. 6-1, 6-3 pentru iberic și se anunță un Roland Garros interesant. La fete, Serena Williams a încheiat la fel de repede conturile și cu Azarenka (tot 6-1, 6-3!), favorită numărul 2, așa cum o face de la o vreme cu orice favorită, la orice turneu. Nu altfel au stat lucrurile în semifinala cu Simona Halep, unde reprezentanta noastră ajunsese după un parcurs uluitor, început în calificări. După ce s-a ambalat cu un 6-3, Serena a închis orice discuție cu un sec 6-0. Impactul pe care îl are americanca în circuitul feminin este comparabil cu al unui bărbat, asta fiind doar o constatare, nicidecum o afirmație depreciativă.
Trecând la fotbal, nu putem începe decât cu finala Cupei Regelui, trofeu pe care Realul l-a ratat, într-o mai mare măsură decât l-a câștigat Atletico. Pe Mourinho l-a părăsit parcă ostentativ norocul său proverbial, cele trei bare lovite de elevii săi stând mărturie. El va mai sta doar formal pe banca echipei sale până la sfârșitul campionatului, prilej ca să fie apostrofat de fani în ultima etapă, pe Bernabeu. Un deznodământ poate nemeritat pentru portughez, chiar dacă anul acesta a ratat toate obiectivele, însă vina e numai a sa. Mi-ar plăcea ca după ultimul fluier să aibă puterea de a ieși de sub copertina băncii de rezerve și de a aplauda publicul, chiar dacă reacția majoritară îi va fi potrivnică. Până la urmă, el va fi judecat și prin comparație cu ce va reuși succesorul său și n-ar fi exclus să ajungă să fie regretat!
Dintre campionatele în care s-a jucat titlul până în ultima etapă, pe cel lusitan s-au aflat toate reflectoarele, dar despre noua dezamăgire a Benficăi sau poate despre renașterea ei nu veți putea afla în ziarul de luni. În schimb, în Belgia s-a dat titlul după meci direct între locurile 1 și 2, adică Anderlecht și respectiv Zulte-Waregem. Timp de 3 minute, micuța Zulte a condus și era campioană, apoi a fost egalată, dar pe final a avut 10 minute la dispoziție de a-și ataca adversarii în superioritate numerică. Dar n-a fost să fie cu noroc pentru fostul stelist Habibou, acum la Zulte, iar campioni au rămas tot ăia de anul trecut și cam dintotdeauna. Standardul lui Rednic a oferit iarăși un meci cu goluri multe, 4-3 cu Lokeren după 1-3 la pauză, prinzând in extremis un baraj pentru Liga Europa, împotriva lui Gent.
