Școala, între reguli și libertinaj

„Nu contează cât de lung am părul / Important e cât de mult gândesc”. Probabil că inspirat de aceste versuri, un elev de clasa a VI-a de la o școală din Fălticeni, destul de bun la învățătură dacă e să luăm în considerare media generală de 9,32 din anul precedent, a ignorat cerința directoarei adjuncte de a-și scurta părul. Decizie greșită, dacă e să luăm în calcul reacția dascălului cu peste 20 de ani experiență, care a pus mâna pe o foarfecă și i-a scurtat bretonul elevului. Firește, ulterior au venit și scuzele pentru un gest pripit și total nepotrivit.
Plecând de la acest incident, vreau să readuc în discuție subiectul disciplinei și al regulilor din școli. Evident, după evenimentele din 1989, școala a devenit tot mai libertină pentru elevi, iar Suceava nu a făcut excepție de la această regulă.
Încet-încet, școlile, în special cele de fițe, s-au transformat în adevărate scene de paradă a modei sau de etalare a ultimelor noutăți din domeniul tehnologiei. Dacă ai un telefon simplu ești o gâscă în comparație cu colegul de bancă, mânuitorul unui smartphone de ultimă generație, la fel cum un nimeni ești dacă la școală vii cu autobuzul.
În fața acestei agresiuni, Consiliile de Administrație ale unor școli au reacționat și au impus un set de reguli, plecând de la ținuta vestimentară, lungimea părului sau folosirea telefoanelor mobile pe parcursul orelor.
Nu sunt reguli universal valabile și depind, după cum am spus, de la o unitate de învățământ la alta. Acolo unde nu sunt reguli nici nu poți cere respectarea lor. Probabil că s-a considerat că elevii pot evolua doar dacă nu sunt încorsetați în anumite rigori.
Acolo unde regulile au fost scrise negru pe alb se pune doar problema aplicării lor. Nu-i un lucru simplu să-i interzici accesul în școală fiului deputatului X sau al primarului Y. Riști să te trezești demis din funcție tu, director numit interimar și ținut în lesă în mod josnic, iar fondurile alocate școlii s-ar putea diminua brusc și fără explicații.
Și totuși, dacă se vrea se poate. Cunosc școli, mai exact licee din municipiul Suceava, unde lipsa uniformei te lasă în afara orelor de curs, iar de aplicarea acestor reguli se ocupă firma de pază angajată pentru a asigura securitatea. Semn că acolo unde se vrea se și poate.
Iar părinții trebuie să înțeleagă, la rândul lor, că prin înscrierea copilului la o anumită școală își asumă și regulamentul de funcționare al acesteia, cu bune și rele. Nemulțumirile vizavi de anumite aspecte negative se pot corecta ulterior, prin discuții constructive și propuneri clare în direcțiile dorite. Cui nu-i place nu are decât să se mute la altă școală, unde libertinajul se practică deopotrivă de elevi și profesori.
Până la urmă, școala este un loc unde respectul trebuie să fie reciproc. Iar dacă asta vor pricepe deopotrivă elevii, părinții și profesorii sunt convins că vom avea de câștigat cu toții.