Moto:
„Ani și ani în fiecare zi,
Domnu-învățător cu voce groasă,
Catalogul îl striga în clasă,
Nici un nume nu putea lipsi”.
(„Catalogul clasei mele” – A. Păunescu)
La fiecare început de septembrie, amintirile – fire de busuioc uscat la icoana bunicilor – ne învăluie cu voci și chipuri dragi și luminoase conducându-ne spre școala copilăriei și adolescenței noastre… Orice sunet de clopoțel, de la orice școală, chiar peste zeci de ani, aduce o bătaie de inimă caldă cu chemare spre școala noastră – UNICA!
A început un nou an școlar într-o zi de 12, zi cu soț. Sperăm să fie de bun augur, după o vacanță tensionată, cu un Bac (nu Boc!) în gura lumii și școala sub un cer negru de nori și tensiune. O premieră, ce probabil ține de „modernizare” și de „reforme”, au fost normele securiste cu camere de luat vedere în sălile de examene. Cât stres și inhibare au creat aceste aparate, numai dl Funeriu ar fi putut să calculeze (aproape de viteza pumnului sau a dosului de palmă) Psihologia, Pedagogia, Docimologia (știința notării elevilor) se pare că au devenit mai puțin necesare în sistem, deoarece poluarea politică a devenit dominantă.
Este știut că dintotdeauna școala cu familia, cu biserica și autoritățile statului au luptat împreună pentru respectarea normelor de etică. Nota la purtare avea o mare greutate în disciplina elevilor. Puterea exemplului a fost și a rămas cu mare influență în educație.
Care sunt acum modelele oferite elevilor de către cei ce se află în vârful piramidei sociale? La un 15 septembrie, cu trei ani în urmă, elevilor li s-a spus că ne poate ajunge șef de stat și fără a fi premiant și a învăța bine. Li s-a adresat întrebarea: „Tot mai învățați despre păpădie?” Asta pentru a sugera lipsa de importanță a unor obiecte de învățământ, cum ar fi botanica.
Dar, nu peste mult timp, elevii adolescenți și tinerii au avut condiții să învețe – unii plătind cu viața – despre etnobotanice, nu despre păpădie! Etnobotanice care au fost recomandate a fi legalizate pentru consum, ca droguri ușoare, chiar de către un alt „model” cu funcție de parlamentar european?!
Adevărul care trebuie recunoscut și în patria căruia trebuie declanșată o adevărată campanie este practica de a se copia la lucrările scrise, de către elevi. Copiatul la examene este fraudă și merită sancționat aspru și înlăturat. Din păcate elevii s-au obișnuit să-și copie de pe calculator răspunsuri „gata gândite”, iar când răspund la testele date la ore, apelează la copiat din carte. Fără să-și dea seama, luptă împotriva memoriei, a gândirii și a judecăților proprii.
Și fiindcă teste scrise reduc din spațiul de timp necesar dialogului, exprimarea orală este dificilă, vocabularul sărac și rezultatele sunt slabe. Or, este știut că o primă condiție de reușită în viață pentru orice persoană este comunicarea. Sancțiunile aplicate candidaților care au apelat la frauda copiatului nu trebuie uitate și nici abandonate. Numai că „modelul” de „Miss România” n-a fost elimina din fruntea Parlamentului, cu toate că a fraudat la numărul de voturi, cu toate camerele de luat vederi și cu martorii din toată țara; fraudă din buzunarele bunicilor cu candidați la Bacalaureat. Fraudă care a născut o „lege”, nu „drept” de a micșora pensia câștigată în zeci de ani de muncă într-un regim politic și istoric opus. Un asemenea model, pe lângă alte mii prezente în mai toate domeniile, aduc mari greutăți în munca de educație. Schimbările profunde ce au avut loc în societate solicită o mai mare apropiere și mai atentă observație asupra psihologiei elevilor. Mulți dintre ei trăiesc drame de familie profunde. Ce ne spune numărul nemaicunoscut în țară de sinucideri din rândul copiilor și al tinerilor? Ei nu pot visa la o profesie ce i-ar atrage, fiindcă nu au siguranța locului în care să profeseze.
Majoritatea profesiilor altădată respectate, sunt azi denigrate.
Mai mult ca oricând orice educator este chemat a fi mai bun psiholog, mai bun pedagog, mai documentat și cu mult suflet. Și tocmai în acest timp dascălii și medicii sunt obligați să scrie tomuri întregi de hârtie, fiindcă birocrația a devenit de neimaginat. „Portofoliile” sunt mâncătoare de timp și de dăruire scopului principal în munca cu omul.
Dacă, în adevăr lectura va reocupa locul meritat în munca de învățare și dacă va dispărea, afacerea cu acele nesfârșite caiete de culegeri de exerciții (spaime pentru elevi) și lucrul cu manualul va fi mai spornic. Anul acesta școlar a început cu destule umbre sufletești, dacă ne gândim la câte școli s-au închis, la câți copii și părinți au grija unor navete și la câte abandonuri școlare se vor înregistra. Dascălilor devotați profesiei și cu recunoștință pentru foștii lor învățăcei le sunt aproape de suflet stihurile lui Virgil Carianopol:
„Și iar e greu să aperi cinstea!
Să strigi, să lupți, să fericești,
Să mergi la braț, cu adevărul,
Să mori și totuși să trăiești”
(„Ce-i greu”)
Viorica Lavric, Gura Humorului
