Un tânăr în vârstă de 30 de ani, instructor de scufundări atestat de National Association of Underwater Instructors (NAUI – una dintre cele mai importante asociații din lume de brevetare a scafandrilor și instructorilor de scufundare), vine cu un proiect inedit și ambițios pentru județul Suceava: o școală de scafandri amatori, ale cărei cursuri au început deja în aceste zile cu prima tură de elevi.
„Se bucurau ca niște copii când am găsit împreună, pentru prima dată, un vaporaș scufundat într-un lac”
Andrei Babiaș, din municipiul Suceava, este unul dintre puținii instructori români de scafandri atestați NAUI care au rămas să profeseze în țară și singurul care încearcă, la Suceava, să scoată și bani din acest hobby al său și să împărtășească cât mai multor clienți cunoștințele pe care le-a dobândit în ultimii doi ani de zile.
Când vine vorba de scufundările de agrement, explică tânărul sucevean, prima imagine care ne vine multora în minte este cea a unei destinații exotice, cu scafandri înotând prin ape tropicale, foarte limpezi, cu recife de corali, fel de fel de pești viu colorați ori vietăți marine din cele mai ciudate.
„Scufundări se pot face oriunde este apă: mări, lacuri, râuri, peșteri inundate, cariere inundate etc.”, explică Andrei Babiaș, susținând că Marea Neagră, comparativ cu alte mări tropicale, are multe zone neexplorate.
„Nu de puține ori, turiști străini care au văzut mări dintre cele mai exotice de pe întreg globul au fost impresionați de partea subacvatică a litoralului romanesc. Cu greu se mai găsesc în lume ape neexplorate de scafandri. Ori de câte ori le povesteam că sunt epave în apele noastre, că avem peșteri scufundate neexplorate, că cea mai mare parte din adâncurile lacurilor noastre încă nu au fost tulburate de scafandri, făceau niște ochi mari și curioși de parcă le povesteam de cine știe ce minuni. Am un grup de poloni care, o dată la patru-cinci luni, vine în România tocmai pentru asta, pentru sentimentul fantastic de a fi primul care descoperă ceva, care ajunge undeva unde nimeni nu a mai îndrăznit să ajungă”, mărturisește tânărul instructor.
Andrei Babiaș povestește că a cunoscut la un moment dat un grup de patru americani, pasionați de comorile de sub ape, care s-au scufundat la epave dintre cele mai vestite din lume: „Se bucurau ca niște copii atunci când am găsit împreună pentru prima dată un vaporaș scufundat într-un lac de la noi. Țin minte și acum cât de fericiți erau, deși vizibilitatea era aproape zero.”
Scafandrii, școliți în bazinul de înot de la Universitate
Primii elevi ai cursului de scafandru (n.r.- NAUI Scuba Diver – scafandru nivel 1), predat de instructorul Andrei Babiaș, au început deja lecțiile, în bazinul de înot al Universității „Ștefan cel Mare” Suceava.
Vor fi în total 14 ore de teorie, 17 ore de practică, din care zece în apă, și cinci scufundări în ape deschide, durata totală fiind de aproximativ o lună de zile.
Cursul costă 599 de lei, iar în preț este inclus și brevetul de scafandru, cu care cursanții vor putea să se scufunde peste tot în lume, până la 18 metri adâncime. De asemenea, instructorul asigură cursanților și echipamentul, accesul la bazin, dar și materialele de curs, traduse în română.
Cât despre condiții, ne explică Andrei Babiaș, cursanții trebuie să aibă cel puțin 15 ani și să fie apți medical.
“La sfârșitul cursului, participantul are cunoștințele teoretice și practice pentru a face scufundări fără supraveghetor”, subliniază instructorul de scafandri, precizând că, la ora actuală, scufundările sunt considerate o activitate recreațională, fiind mult mai sigure, din punct de vedere al statisticilor, decât alpinismul și parapanta.
Un echipament complet de scafandru poate ajunge chiar și la 5.000 de euro, însă instructorul sucevean spune că, dacă știi unde să cauți pe internet, poți face economii chiar și de câteva mii de euro, precizând că e dispus să-i ajute pe toți cei interesați.
„Știu că este greu pentru începători. M-am lovit și eu de latura financiară în achiziția echipamentului, dar dacă se deschid «ușile» care trebuie, se pot achiziționa echipamente de diving la prețuri foarte accesibile. Este un sport/hobby la fel de costisitor ca oricare altul, dacă luăm anumite limite în calcul”, explică Andrei.
E convins că o bună parte dintre clienții săi nu se vor opri doar la primul curs și vor dori să afle și afle cât mai multe despre scufundările de noapte, la epave, scufundările de adâncime etc., sperând că astfel va dezvolta o mică comunitate de suceveni pasionați de lumea din adâncuri.
Toți cei interesați îi pot scrie un e-mail pe adresa babias.andrei@gmail.com.
Are peste 500 de scufundări la activ
Andrei Babiaș are în jur de 500 de scufundări la activ și, așa cum îi place să spună, trăiește de la o scufundare la alta, celelalte activități fiind „doar o scuză pentru a plănui și pune în aplicarea un alt plan de scufundare”.
S-a scufundat prin cariere inundate în Polonia, epave din întunecata Marea Baltică, recife de corali din Marea Roșie, peșterile subacvatice sau epavele din Marea Neagră, atât litoralul bulgăresc, cât și cel românesc.
În România, a ajuns la epavele mai multor vapoare scufundate, printre care Arkadia – epavă din al Doilea Război Mondial, submarin rusesc SC 213 – epavă din al Doilea Război Mondial, You Xiu – vas de marfă de mare tonaj tip Bulk Carrier, Paris, Sadu, etc., și a făcut scufundări și în lacurile Bâlea, Sf. Ana, Bicaz, Doaga, Fântânele – unde se află și biserica scufundată de la Beliș, unică în lume.
Povestiri de sub apă, la 30 de metri adâncime
Una dintre povestirile preferate ale lui Andrei Babiaș e de pe vremea când încă era un învățăcel al scufundărilor și, împreună cu mai mulți amici din Constanța, unde de altfel a și îmbrăcat pentru prima oară un costum de scafandru, a coborât la adâncime de 30 de metri în apă, la epava unui submarin rusesc din al Doilea Război Mondial, cu o lungime de 58,7 metri, un submarin la bordul căruia era un echipaj de aproximativ 42-44 de marinari și care s-a scufundat în 1944, fără să existe supraviețuitori.
“Mă străbate și acum un fior când mă gândesc că priveam practic sicriul celor care au servit pe acest submarin. E impresionantă imaginea fantasticei mașini de luptă, rece și inertă, care se odihnește acum pe fundul Mării Negre. Îmi vine în minte, ca și când tocmai aș fi ieșit la suprafața apei, imaginea turnului cu cele două periscoape, silueta tunului, forma grațioasă a botului arcuit al submarinului, a cărui linie se pierde undeva în nisipul de pe fundul mării, dar totodată mă gândesc involuntar la ultimele clipe ale celor care au murit în interiorul acelei epave, dar și la posibilele victime făcute de acest submarin pe perioada războiului, la vapoarele scufundate de acesta. Porțiunile care lipsesc din corpul submarinului stau mărturie tragediei prin care a trecut nava. Pe puntea din față se vede clar tunul de calibru mic folosit pe timpul ieșirilor la suprafață. Pentru un începător în ale scufundărilor, așa cum eram eu la acea vreme, această tură reprezintă o filă de valoare în log-book (n.r. – jurnalul de scufundări al fiecărui scafandru), iar dacă mai pun la calcul și faptul că la momentul scufundării mă număram printre primii zece oameni care au ajuns la aceasta epavă, satisfacția este și mai mare. Este o experiență care, în viziunea mea, trebuie încercată măcar o dată în viață”, își amintește cu plăcere tânărul instructor.
„Am un singur regret, că nu am început mai devreme”
Acum câțiva ani, Andrei Babiaș nici nu se gândea că va ajunge să fie scafandru, că se va scufunda de sute de ori și că va căuta tot felul de provocări pe fundul mărilor sau lacurilor. Era agent de vânzări în Rădăuți și Suceava și nu făcuse înot de performanță. A încercat o perioadă o afacere în domeniul amenajărilor interioare, iar în 2008 avea să înceapă marea provocare. Prietena sa, actuala logodnică, s-a mutat cu serviciul la Constanța, iar Andrei a urmat-o în orașul de la malul Mării Negre. La un moment dat, și-a găsit un job la un centru de scufundări și aici a început să facă primele cursuri. Pe măsură ce învăța tot mai multe despre scufundări, acestea au devenit marea sa pasiune, iar Andrei și-a vândut până și motocicletă, o Honda CBR 900 RR (Fire Blade), pentru a putea plăti cursurile și a parcurge toate etapele până la brevetul de instructor NAUI. Numai ultimele două cursuri l-au costat în jur de 5.000 de euro. Examenul final, pentru a obține clasificarea de instructor NAUI, l-a susținut pe 29 și 30 decembrie 2010 și a constat în șase prezentări teoretice (simulare de lecții predate viitorilor cursanți), patru evaluări în bazin și trei scufundări în mare.
“Până acum cred că am investit undeva între 8.000 și 10.000 de euro în această pasiune. Am încetat la un moment dat să mai contorizez sumele alocate. În acești bani, intră inclusiv cursurile de instructor. Daca este să mă uit acum în urmă la tot ce a însemnat aceasta «aventură», pot să spun că am un singur regret, ca nu am început mai devreme. Fiecare scufundare este unică… nu am întâlnit încă pe cineva care să spună că el a făcut și a văzut tot în diving (n.r. scufundări)”.
