Un set de documente de arhivă dezvăluie că în Germania nazistă au existat mai multe ”școli de mirese” cu scopul de a pregăti partenerele perfecte pentru oamenii lui Adolf Hitler, tinerele femei fiind instruite în mai multe domenii pentru a-și îndeplini cât mai bine îndatorirea de „susținătoare ale rasei germanice”.
Regulamentul susținea că tinerele femei urmau să învețe ”să spele, să gătească, să aibă grijă de copii și să decoreze casa” înainte să ajungă soțiile bărbaților de la conducerea taberelor naziste, informează dailymail.co.uk.
Femeile erau instruite și cu privire la tehnicile de finețe în societate, fiind învățate, de exemplu, cum să poarte o conversație la o petrecere elegantă, dar și cu privire la educația copiilor, care erau învățați să îl venereze pe Hitler, nu pe Dumnezeu sau pe Iisus Hristos.
Alături de regulamentul descoperit în Arhivele federale au fost găsite certificate marcate cu „Pomul vieții” german, care erau acordate tinerelor absolvente ale cursurilor de șase săptămâni.
Aceste școli pentru soțiile naziste au luat naștere în urmă cu 75 de ani sub conducerea lui Gertrud Scholtz-Klink, prima dintre ele fiind înființată pe insula Schwanenwerder, în apropiere de Berlin.
„Aceasta înseamnă participarea la drumul renașterii poporului nostru”, spunea Gertrud.
Școlile au apărut ca o colaborare între Scholtz-Klink și comandatul trupelor SS, Heinrich Himmler, care era obsedat de superioritatea Germaniei asupra tuturor raselor și de necesitatea unei „vieți puternice de familie care să creeze o națiune puternică și pură”.
Himmler a semnat un decret în 1936 prin care le ordona femeilor care voiau să se mărite cu un membru SS să participe la cursurile speciale, unde nu numai că urmau să învețe să devină „soții bune”, dar și să „acumuleze cunoștințe deosebite despre rasă și genetică”. Cine nu respecta regulamentul nu primea certificatul de căsătorie.
Documentele de arhivă arată că naziștii considerau femeile, mai presus de orice altceva, mașinării de procreere și „susținătoare ale rasei”, în limbajul specific școlilor.
Gertrud Scholtz-Klink se referea la calitatea de a fi mamă sub ocupația naziștilor ca fiind divină. „Aveți nevoie de noi, depindeți de noi”, suna un fragment dintr-un discurs pe care aceasta l-a ținut liderilor de partid în 1935.
„Suntem în ceva bun, participăm la calea renașterii poporului nostru. Femeile trebuie să fie îngrijitorii spirituali și reginele secrete ale bărbaților noștri, alese de destin pentru această sarcină specială!”
Dar doctrina acestor instituții a început să se clatine pe măsură ce Războiul lăsa din ce în ce mai mulți morți printre soldații nemți. Imaginea femeii al cărei ideal era transformarea într-o soție perfectă de militar nazist și mamă pentru copilul acestuia a fost treptat înlocuită cu cea a muncitoarei la strung și a operatoarei de furnal.
Scholtz-Klink a fost cea mai cunoscută figură feminină din nazism din istoria celui de-al Treilea Reich. A urmat cu strictețe ideologia partidului, interzicând oricărei femei cu sânge de evreu sau de țigan sau cu orice afecțiune mintală sau diformitate fizică să ia parte la cursurile pentru viitoarele soții.
Jurământul pe care trebuia să îl depună fiecare dintre candidatele la școala SS pentru soții conținea următoarele promisiuni:
– loialitate față de Adolf Hitler, Heinrich Himmler și superiorii partidului nazist până la moarte;
– să se căsătorească în cadrul unei ceremonii neo-păgâne în fața unui funcționar de partid și a unui altar decorat cu rune specifice SS și frunze de stejar în locul unei biserici, în fața unui cleric creștin;
– să jure să rămână tot timpul „Susținătoare ale rasei germanice”;
– să promită „să devină specialiste în gătit și gospodărit, cusut, spălat și călcat; îngrijirea copiilor, alăptat și decorarea casei”;
– să declare că fiecare dintre copii și toți la un loc, născuți în căsnicie, „vor fi crescuți în concordanță cu idealurile Partidului Național Socialist Muncitoresc German”.
