Săptămâna 1-5 aprilie 2013 a reprezentat o gură de aer proaspăt pentru elevi și preșcolari, cursurile din orar fiind înlocuite cu activități extracurriculare și extrașcolare, în cadrul programului numit „Să știi mai multe, să fii mai bun!”, desfășurat anul trecut sub titulatura „Școala altfel”. Timp de o săptămână, elevii au avut parte de o altfel de școală: cu excursii, cu ieșiri la muzee, tabere, concursuri de gătit, spectacole de teatru și întreceri sportive, activități organizate și gândite astfel încât școlarii să poată să-și dezvolte abilitățile și într-un mediu mai puțin formal. Nu s-a purtat uniformă, nu s-au pus absențe și nu s-au acordat note, ca atare feedbackul elevilor nu a putut fi decât unul bun.
Săptămâna trecută a fost încă o dovadă că, în ceea ce privește libertatea elevilor, posibilitatea acestora de a acționa după propriile pofte și gama activităților extracurriculare pe care aceștia le pot întreprinde, tentaculele sistemului comunist au fost tăiate aproape în totalitate.
Înainte de ’89, sistemul școlar era alcătuit în așa fel încât să-i monitorizeze pe elevi în permanență, atât în afara școlii, cât și în școală, se făceau ore și sâmbăta, astfel că activitățile recreative nu reprezentau o prioritate.
Filmele istorice, matineele și excursiile cu pachețelul de acasă
Cu decenii în urmă, școala nu prea agrea participarea elevilor la activități distractive precum filme sau spectacole în timpul săptămânii,fiindu-le permisă doar vizionarea la “matineele” de sâmbătă și duminică, supravegheați de profesori.
Elevii mai mergeau „cu clasa” la filme despre eroii neamului, „Mircea”, „Ștefan cel Mare”, „Vlad Tepeș”, „Mihai Viteazul”.
Cu o bogată experiență didactică înainte de 1989, prof. Constantin Mărgineanu, directorul Casei Corpului Didactic,povestește: „Vorbim de două generații complet diferite ca atitudine și percepție. Elevii dinainte de 1989 se mulțumeau cu mult mai puțin. Toate activitățile care erau organizate în afara școlii erau primite bine de elevi. Totuși, cele mai așteptate activități care se făceau sub coordonarea unui cadru didactic erau excursiile, care în acele vremuri se făceau cu autobuzul. Erau doi sau trei dintre ei care aveau și aparat de fotografiat, era mare lucru pe atunci”.
Potrivit acestuia, acum câteva decenii, relația profesor-elev era dominată de dascăl, o figură autoritară, de necontestat în deciziile sale, pentru care activitățile de recreere nu aveau întâietate.
Roman Istrati, cadru didactic atât în perioada comunistă, cât și după ’89, a declarat: „Toamna începea cu «barabuliada», urma Daciada – concursurile naționale sportive, apoi Cântarea României, după care era recapitularea. Toate activitățile extrașcolare erau controlate politic, trebuiau o serie de aprobări pentru a le organiza. Copiii erau foarte puțin scoși din zona școlii, mai mergeau împreună cu profesorii la muzeu sau la spectacole, însă totul era foarte strict. Anul școlar începea pentru elevii acelor timpuri cu muncile agricole”.
Vizitele la întreprinderi și manifestările patriotice
Excursiile tip vizită de lucru la CAP-uri (Cooperative Agricole de Producție), IAS-uri (Întreprinderi Agricole de Stat), ferme, uzine și combinate, urmate de teme de compunere legate de cele vizitat, erau activități la care fiecare elev trebuia să participe. Vizitele erau un alt mod pentru elevi de a-și dovedi atașamentul față de una dintre învățăturile vremurilor, respectiv „meseria, brățară de aur”.
„De regulă, vizitele în fabrici sau întreprinderi aveau două tematici complet diferite. Cei mici mergeau și-și vizitau părinții la muncă. Elevul era mândru că-și regăsea unul din părinți, indiferent dacă acesta era simplu muncitor sau inginer. Se organizau vizite la fabrici de prelucrare a lemnului din județ, la CCH (acum Ambro), IMUPS, IUPS, Integrata, Rulmentul, Star Mod, la Zimbru. De cealaltă parte, elevii mai mari, din ciclul liceal, făceau practică, li se explicau diverse procese tehnologice, își luat notițe ș.a.m.d.”, mai povestește Mărgineanu.
Încă din timpul grădiniței, preșcolarii erau înrolați în „Șoimii Patriei”, până în clasa I, apoi deveneau în clasa a II-a pionieri, iar în liceu deveneau UTC-iști. Indiferent de etapa pe care o parcurgeau, înzestrați cu puține drepturi și multe îndatoriri, școlarii acelor vremuri nu aveau altceva de făcut decât să se conformeze.
Sărbătorile închinate regimului erau celebrate cu strictețe: 1 Mai – Ziua Muncii, 23 August – Ziua Națională a României, 26 ianuarie – ziua de naștere a lui Nicolae Ceaușescu, copiii fiind obligați să se implice, să participe cu abnegație la aceste acțiuni patriotice și, mai mult de atât, să ovaționeze, să fluture stegulețe tricolore și să aplaude.
Mai multe activități în natură
În anii regimului comunist, elevii erau antrenați într-o mai mare măsură, nu neapărat fiind forțați să facă acest lucru, în activități de timp liber, care aveau de multe ori tangență directă cu studiul unor discipline, respectiv istorie, biologie, geografie sau desen. Elevii erau încurajați să contribuie, să se angajeze la observații direct „pe teren”.
Pe lângă acestea, dintre activitățile curente ale pionierilor, desfășurate tot în natură, mai amintim plantarea de arbori și de pomi fructiferi, strânsul recoltelor, înfrumusețarea curții școlii și parcurilor, culegerea de plante medicinale (care se predau în ora de dirigenție).
„Printre activitățile extracurriculare ale elevilor mai erau vizite la muzee și la teatrul de păpuși care era organizat sub egida Ansamblului «Ciprian Porumbescu» și unde elevii erau învățați să mânuiască păpușile”, ne-a mai spus Roman Istrati. Potrivit acestuia, în afara cursurilor, elevii mai luau parte la seri culturale, concursuri locale și naționale pentru diverse discipline și competiții sportive.
