Schimbați-l naibii, rapid!

Acum nu doar cred, cum era cazul până la votul din 30 noiembrie, dar sunt pe deplin convins. Avem cel mai prost sistem electoral din câte există, după știința mea, în lume. O struțo-cămilă care a compromis ideea de vot uninominal fără să aducă nimic în plus față de sistemul de listă. Câteva exemple, mai întâi. Începem cu cel mai notoriu. Călin Popescu Tăriceanu a obținut în colegiul său cca 45 la sută din voturi. Mult peste media celor clasați pe primul loc în toate colegiile din țară. La ora la care scriu, încă nu se știe dacă prinde sau nu un loc în viitorul Parlament, dar șansele sunt destul de mici. A obținut însă mandat de parlamentar Oana Niculescu Mizil, într-un colegiu din sectorul 5 “garantat de Vanghelie”. Doamna Mizil nu știe aproape despre ce înseamnă politică și nu s-a făcut remarcată nici măcar în calitate de creatoare de modă, domeniul ei de activitate. A fost desemnată candidat probabil pentru că e nepoata unui fost ministru comunist și a câștigat pentru că Marian Vanghelie și-a făcut treaba, așa cum numai el o știe.
Un alt exemplu. Într-un colegiu din țară, ministrul Justiției, Cătălin Predoiu pierde, cel mai probabil, în favoarea unui om de afaceri de-al locului cercetat penal de DNA. Culmea ironiei, nu? Un alt candidat obține 20 la sută din voturi, clasându-se pe locul trei, dar câștigă mandatul. Cel de pe primul loc, votat de un numărul dublu de cetățeni, rămâne acasă. E un exemplu din câteva zeci.
Două sunt consecințele negative majore ale acestui sistem. În primul rând, dezamăgirea unei mari părți a electoratului, cea care a votat pentru un candidat, votul său l-a plasat pe primul loc, dar sistemul l-a respins în favoarea unui cu voturi mai puține. Și nu cereți nimănui să înțeleagă acest lucru. Alegătorul are dreptul să ceară ca învingătorul la urne să fie și învingătorul declarat oficial să fie una și aceeași persoană. Altfel votul nu mai are nici un sens. Și, vă garantez că, pe același sistem, nu va mai merge a doua oară la vot. Și cum și-așa sunt puțin cei care au făcut-o acum, sub 40 la sută, data viitoare vor fi și mai puțini.
A doua consecință majoră. Văzând acum ce în ce loterie au intrat, câți dintre candidații la viitoarele alegeri își vor mai bate capul să facă campanie, să convingă electoratul și să câștige cât mai multe voturi? Și, mai grav, câți vor mai accepta să candideze pur și simplu, asta însemnând efort fizic, bani, stres, etc. Pentru ce, se vor întreba cei mai mulți dintre cei ce-și vor pune măcar problema? Iată două consecințe care înseamnă practic demobilizare și de-o parte și de alta, și dinspre electorat și dintre cei care ar trebui să-i convingă să le dea votul.
Rezultatul cel mai previzibil: absentesim și mai mare și candidați, implicit viitori parlamentari de și mai proastă calitate.
Soluțiile sunt, după părerea mea, două. Ori mergem pe varianta propusă de președinte, cea a votului uninominal pur, în care câștigă fie cel ce obține cel mai mare număr de voturi dintr-un singur tur, sau cel ce câștigă într-un eventual tur doi, ori pe cea a așa numitului sistem de vot preferențial pe listă.
Concret, asta înseamnă că fiecare alegător își exprimă preferința pentru un candidat anume de pe o listă de partid, vot care se contabiliează automat și pentru partidul respectiv. E o variantă care asigură și reprezentativitatea viitorul Parlament și permite alegătorului să-și aleagă și candidatul preferat. Sistemul se aplică în multe țări și ar merge foarte bine și la noi.
Din punctul meu de vedere acesta e chiar mai bun decât cel pur uninominal. Acesta din urmă are dezavantajul de a lăsa nereprezentați un mare număr de alegători. Spre exemplu, dacă am fi avut acum acest sistem, viitorul Parlament ar fi fost expresia politică a mai puțin de 20 la sută din electorat.
Dar oricare din aceste două sisteme de vot e, fără discuție, mai bun decât cel de-acum. Pe care sper să-l schimbăm naibii, cât mai rapid.