Schimbarea termenului „rom” cu „țigan” ar putea trimite un semnal internațional că românii au prejudecăți, iar acesta nu este genul de mesaj de care este nevoie în contextul negocierilor delicate privind aderarea României la spațiul Schengen, comentează The Guardian, în ediția electronică.
Explicând clar diferența dintre cuvântul rom și România, acest conflict semantic ar putea fi rezolvat, comentează autorul articolului, care pornește de la inițiativa legislativă a deputatului Silviu Prigoană, privind schimbarea denumirii oficiale a persoanelor de etnie romă din „rom” în „țigan”.
Dacă statul român va adopta acest termen, ar putea câștiga sprijinul naționaliștilor, dar ar insulta populația romă și trimite un semnal internațional că românii au prejudecăți. Acesta nu este genul de mesaj de care este nevoie în contextul negocierilor delicate privind intrarea României în spațiul Schengen.
România a fost în mod remarcabil imună la creșterea populismului și politicilor antiimigrație în Europa. Deși naționalismul a fost puternic în anii ’90, partidele extremiste din România au fost dezbinate, ridiculizate și excluse din Parlament la alegerile din 2008. În comparație cu Ungaria, unde Jobbik a obținut recent 47 de locuri în Parlament, pe baza retoricii împotriva romilor, România pare mai moderată, comentează The Guardian.
Dar această propunere de schimbare a denumirii ar putea deschide o „cutie a Pandorei” cu prejudecăți și frustrare, care se află într-o stare latentă sub calmul relativ al societății românești, mai ales după ce Franța a evacuat mii de romi din tabere ilegale.
România ar putea întoarce situația, dacă ar adopta o abordare diferită, și anume dacă cetățenii săi ar celebra o țară multietnică cu minorități importante (inclusiv cea maghiară) și cu o puternică diversitate. Iar istoriile unice și foarte interesante ale acestor minorități ar putea fi incluse în eforturile sale de a construi un brand.
Statul român ar putea constata că ar fi în interesul tuturor să investească în romi, în loc să îi ignore, dacă această comunitate ar fi văzută ca un bun național, și nu în ultimul rând ca o viitoare forță de muncă, într-o țară cu o populație în declin, conchide publicația britanică.
