Gata. Embargoul pe care mi l-am autoimpus în relația cu Simona a luat sfârșit alaltăieri. Explicația este cât se poate de simplă și, cred eu, cu justificare deplină în realitatea de azi: am văzut o cu totul altă Simona Halep decât cea pe care mă supărasem cu ani în urmă, pe vremea când promisiunile de mari performanțe păreau să se eternizeze la acest stadiu, de promisiuni și atât. Halep de pe locurile de la 9 până la 2 era în mod evident marcată de probleme psihice care păreau, prin cronicizare, insurmontabile. În plus, iar asta era o chestie și mai păguboasă, nu părea să întreprindă nimic pentru a-și corecta lipsurile mai mult decât evidente din jocul său. Vi le reamintesc: serviciul prost, nu doar din cauza înălțimii ei, jocul „la siguranță”, cu mai toate mingile jucate pe mijlocul terenului, refuzând să caute marginile care să-i aducă puncte, „scurtele” care la ea deveneau loburi, adică puncte sigure pentru adversare, jocul foarte prost la fileu, cu mingi care nu nimereau în teren. Asta, atunci. Simona de acum și-a reparat aproape neverosimil serviciul, reușind chiar și în semifinala istorică de alaltăieri fix 3 „ași”, față de niciunul al lui Kerber! A avut nu mai știu câte, parcă 50 (!) de mingi direct câștigătoare, dovada inatacabilă că joacă la câștig, cu mingi riscante, la limită. E nu doar eficientă, ci și de-a dreptul spectaculoasă. Continuă să nu joace serviciu-voleu, dar se duce des la fileu, iar mingile jucate de acolo au fost, alaltăieri, jucate perfect. Da, a făcut și 34 de erori neforțate, dar majoritatea s-au datorat jocului riscant despre care vorbeam și care e încântător. Peste toate, s-a reparat la cap! Zic asta, deoarece este de-a dreptul fabulos să poți să treci peste cele două mingi de meci ratate, să ratezi încă una mai târziu, spre final, iar între astea să anihilezi și cele două mingi de meci ale adversarei. Numai cineva cu nervii acasă poate face asta. Cu nervi de mare campion, cum este azi Simona Halep. Sper să câștige trofeul. Iar dacă nu, nu-i nimic. Pentru ce a reușit în acest turneu, pentru noi, cel puțin, va rămâne pe locul 1 în lume.