SCHIMBĂM MODIFICAREA!

Frecventam, cu ani în urmă, o frizerie de pe Calea Victoriei. Mereu inundată (deasupra locuia deputatul Brătianu-cartof), dar, mă rog, considerată „de lux”. Mai marele frizeriei, maestrul-stilist Costică, avea un foarte ciudat stil (că de asta era „stilist”) de-a tunde. După ce așeza clientul în scaun, începea să se învârtă în jurul doritorului de frizură modernă și să ciupească ba de ici, ba de colo. Tăia un pic din dreapta, nu isprăvea și trecea, abrupt. în stânga. Îndrepta un perciun, îl lăsa la jumătate și, imediat, începea să curețe mărunțel ceafa. Scurta o șuviță, după care se ocupa de firele din ureche. Își amintea de celălalt perciun, spre a trece, imediat, la foarfecele de filat. Rădea, cu lama, conturul unei urechi și, cu mișcarea următoare, curăța părul din nasul clientului. La sfârșit, se ocupa, îndelung, de remedieri. În cele din urmă, tunsoarea ieșea onorabilă, dar totala lipsă de ordine, rigoare și consecvență în manevrele „stilistului” pur și simplu te zăpăcea. Frizeria nu mai este. Costică o fi, probabil, de mult pensionar. Mi l-am amintit citind (cum fac de-o viață) „Monitorul Oficial”. Din nou, sumedenie de modificări! Re-rafistolarea ulterioară a șuvoiului legislativ românesc mă tem că-i unică în lume! Perciunul început în 2004 este re-desenat în 2005. Postata filată mai an, capătă altă înfățișare după doar câteva luni. Legile se „îmbogățesc” mereu cu modificări, completări și reveniri. Te-ntrebi pe bună dreptate care-i calitatea actului legislativ, câtă vreme ceea ce parlamentarii au votat și președintele a promulgat azi, se cuvine numaidecât remediat a doua zi. O lege mereu re-re-refăcută echivalează cu un semi-rebut parlamentar. Dacă greșește croitorul și-mi face pantalonii prea scurți, îi duc să-i refacă și, pe viitor, caut alt meseriaș. Dacă mecanicul uită un șurub nestrâns și piulița începe să zdrăngănească în cutia de viteze, desigur, nu mai apelez la cârpaciul auto cu pricina. Deputații și senatorii noștri, intangibili și imuabili, scot pe bandă rulantă legi neterminate, incomplete, câșe. Indicatorul calitate, valabil până și-n ultima cizmărie, nu operează în edenul parlamentar românesc și nimeni nu-ntreabă cum se face și cine-i de vină că legea X, votată joi, se cuvine musai reformulată luni, după chindie. Șuvoiul modificărilor („după paragraful cutare, se introduce prevederea cutare…”, „în loc de așa, se va citi astfel…” etc. etc.) induce nesiguranță și aduce adiere de provizorat în actul administrativ, dar, mai ales, dă semnal sigur că legiuitorii nu-s conectați la realitatea adevărată. Modificările nu-s altceva decât impactului ratat lege-viață. Cu rădăcini adânci încă în Comisiile parlamentare, trecând prin plen și ajungând sus de tot, unde-s alte armate de experți și consilieri. Așteptând odată, dis de dimineață, să intru în plenul Camerei (alcătuit din majoritatea covârșitoare a scaunelor goale) spre a depune un jurământ (inutil) pentru Consiliul de administrație al Radioului național (repede desființat), am asistat la o impresionantă și nesfârșită defilare a funcționărimii parlamentare: zeci și zeci de fătuci pimpante și ultra-elegante, alte zeci de inși puși la „patru ace”, plini de morgă și importanță, tăbârcind genți diplomat cu cifru aurit, își începeau noua zi de lucru spre binele nației și-a patriei cinstire. Fiecare fiind implicat, într-un fel sau altul, în râșnița legislativă românească. Care, cum se vede, dă producție știrbă, ce obligă la repezi remedieri ulterioare. N-aș zice că-i cazul să luăm pilda englezilor, care au în vigoare, neatinse, legi de pe la 1600. Dar nici să acceptăm eterna cârpăcire legislativă ca pe un dat românesc de neclintit. Toată funcționărimea cu lefuri de invidiat, la care se adaugă deputații și senatorii cu lefuri și privilegii și mai și, oare n-ar trebui penalizată pentru fiecare călcătură strâmbă, oglindită necruțător în rafalele de modificări publicate în „Monitorul Oficial”? Frizerul mi-l schimb, croitorul și mecanicul auto așijderea, dar cu deputatul lipsit de profesionalism și, chiar, de interes, care votează cu ochii închiși și gândul aiurea, texte imperfecte, ce mă fac? Nu-l mai aleg peste patru ani? Păi, dac-or fi iarăși liste de partid…