Scheletul balaurului bondoc va fi inclus în colecția de paleontologie a Societății Muzeului Ardelean din Cluj-Napoca, unde va putea fi văzut de cei interesați, a declarat, ieri, pentru MEDIAFAX Mátyás Vremir, geologul care a descoperit această nouă specie de dinozaur, în zona orașului Sebeș.
Balaurul bondoc, o specie de dinozaur carnivor care a trăit pe actualul teritoriu al României, a fost descoperit recent în urma săpăturilor efectuate, începând din septembrie 2009, de Mátyás Vremir, de la Societatea Muzeului Ardelean, instituția care a inițiat proiectul de cercetare, Zoltan Csiki, de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității București, și de doi cercetători americani, de la Muzeul de istorie naturală de la New York și, respectiv, Universitatea Columbia.
Potrivit lui Mátyás Vremir, fosilele descoperite în zona orașului Sebeș din județul Alba constituie cel mai complex schelet de carnivor care a trăit în Europa în urmă cu 70-80 de milioane de ani.
Vremir este și cel care a propus ca dinozaurul să fie numit „balaurul bondoc”. „Pentru străini sună foarte exotic, iar pentru români, interesant”, a spus Mátyás Vremir.
„Balaurul reprezintă o nouă specie de dinozaur prădător, care este foarte diferită de tot ceea ce cunoșteam până acum”, a declarat Stephen Brusatte, cercetător la Universitatea Columbia din New York, citat de AFP. „Anatomia lui ne arată că își vâna, probabil, prada într-o manieră diferită de verișorii lui, velociraptorii, care erau mai puțin robuști”, ce populau planeta în acea vreme. În opinia acestui cercetător, balaurul bondoc era mai mult un „pugilist” decât un „sprinter” și, la fel ca speciile de carnivore din zilele noastre, putea să ucidă animale mai mari decât el.
Balaurul bondoc, o nouă specie de velociraptor, avea o lungime totală cuprinsă între 180 și 210 centimetri, de la cap la coadă. Animalul avea o pereche de gheare pe fiecare dintre membrele sale inferioare, cu ajutorul cărora își imobiliza prada. Membrele anterioare ale balaurului bondoc erau puțin dezvoltate, potrivit studiului realizat în urma cercetării și publicat în SUA, în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
În opinia oamenilor de știință, caracteristicile sale morfologice „reflectă fauna specială a Europei, în ultimii ani din era dinozaurilor”, o perioadă în care continentul european se afla în mare parte sub nivelul mării, fiind alcătuit din doar câteva insule, din cauza creșterii nivelului oceanului planetar.
Dinozaurii au dispărut în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani, aparent în urma prăbușirii pe Terra a unui asteroid. Alte fosile au fost descoperite în straturile geologice în care se afla scheletul balaurului bondoc, printre acestea aflându-se sauropode de mărimea unor vaci, dar și dinozauri foarte mici, cunoscuți sub denumirea de „dinozauri cu cioc de rață”.
Societatea Muzeului Ardelean a fost înființată în 1859, la Cluj-Napoca, grație donațiilor contelui Mikó Imre, ca instituție cu caracter academic, în scopul cultivării și răspândirii științei în limba maghiară. În anii ’50, societatea a fost desființată, patrimoniul său de atunci, alcătuit din 120.000 de cărți și circa 200.000 de piese diverse – minerale, articole zoologice, monede, antichități -, fiind preluat de alte instituții. Societatea Muzeului Ardelean a fost reînființată în 1990, încercându-se de atunci și reconstituirea fostelor sale colecții, potrivit reprezentanților instituției.
