„AIDA` mai schelete nu îți dau drumul,
Să ieși din groapă
Mai bine stai acolo, cu morții te împacă
Hai lasă-mă gropare în lumea păcătoasă…”.
Celebra melodie „Deschide gropare mormântul”, cântată de nu mai puțin celebrele Romica Puceanu și Irina Loghin, ar trebui rescrisă. Special pentru scheletul aflat pe inventarul Colegiului Național Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți, schelet care vrea să-și găsească liniștea, dar se încurcă în birocrația zilelor noastre.
„Ionică”, așa cum a fost cunoscut de generații întregi de elevi, s-a ramolit. A dat rateuri, oasele l-au lăsat, iar lumea l-a privit cu suspiciune.
Se întâmpla acum trei ani, iar inevitabilul s-a produs la sfârșitul anului trecut. „Ionică” a primit vestea cea mare: va pleca la cimitir, acolo unde-i este locul. Bucuria-i de scurtă durată, așa cum e totul pe pământ.
Pentru că nu avea acte de identitate, „Ionică” a fost pedepsit să mai stea printre cei vii. Și periplul său prin lume nu s-a încheiat încă. Ba chiar e mai rău. Din laboratorul de biologie, unde devenise vedetă, a fost trimis într-un demisol urât mirositor. „Brrr”, și-o fi zis „Ionică”, numai că oftatul său nu a fost auzit de nimeni. Ba, mai mult, cineva i-a tras pe oasele bătrâne și un sac. Doar capul i-a rămas pe undeva prin liceu. Și l-a recuperat cu greu. Nu de alta, dar ce să țină în mână când o fi să-l pună în scenă pe Shakespeare și să repete nemuritoarea replică „A fi sau a nu fi?”.
Dar cine este „Ionică”? Răspunsul sintetic îl avem de la directorul Colegiului Național Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți, Marian Olaru: „Este un schelet care-și caută sufletul și vrea să ajungă acolo unde-i este locul”.
A ajuns la Rădăuți în 1964 Scheletul uman botezat de nu se știe cine, în nu se știe care an, „Ionică” a ajuns la Rădăuți în anul de grație 1964. Cel puțin așa arată scriptele.
Trecutul său este învăluit în mister. Tot ce se cunoaște este faptul că a fost donat instituției de învățământ din Rădăuți de conducerea Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” din București. De atunci, vreme de 40 de ani, „Ionică” și-a făcut treaba conștiincios. A fost obiect de studiu pentru generații întregi de elevi, care au aflat secretele corpului uman. Asta până în cursul anului 2005, când dascălii au observat că „Ionică” a intrat într-un avansat proces de deterioare.
„I se măcinau oasele, așa încât am hotărât să-l scoatem din uz. Dar, pentru că se afla pe inventar, a fost nevoie de întrunirea unei comisii, care a hotărât să-l trimită la casare. Și cum nu putea fi distrus așa pur și simplu, am demarat demersurile pentru a-l înhuma”, a menționat Marian Olaru, directorul Colegiului Național Eudoxiu Hurmuzachi Rădăuți.
Comisia l-a trimis la „casare” pe „Ionică” încă din decembrie 2007, dar după 4 luni scheletul este încă la casa sa adoptivă din Rădăuți.
Drumuri nesfârșite pentru a-l îngropa pe „Ionică” Demersurile pentru a îngropa scheletul s-au dovedit însă o adevărată piatră de încercare pentru reprezentanții liceului.
De la Administrația Cimitirelor din cadrul Primăriei Rădăuți răspunsul a fost tranșant: pentru înhumare este nevoie de acte. Așa că, următorul drum a fost la Poliție. De aici s-a mers la Biroul de Criminalistică, iar șefii acestei structuri au dat din umeri și i-au îndreptat pe cei de la Eudoxiu Hurmuzachi către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți. După câteva săptămâni de alergare s-a obținut un prim act: avizul de înhumare. Cu aceste aviz, urmează ca profesorii să meargă la preot pentru a primi acceptul de a îngropa scheletul. Ultimul pas va fi la Primăria Rădăuți, de unde trebuie obținut un loc în cimitir.
„Nu ne-am așteptat să întâmpinăm asemenea greutăți, dar omul cât trăiește are de învățat”, a spus directorul Marian Olaru.
„Ionică” va avea parte de o slujbă de înmormântare Până când actele vor fi gata, „Ionică” a primit domiciliul forțat în atelierul de tâmplărie al Colegiului Național Eudoxiu Hurmuzachi, undeva într-un subsol.
Walter Eckert, bărbatul care îl are acum în grijă pe „Ionică”, și-a făcut cruce și spune că nu s-a gândit vreodată că va fi custodele unui schelet.
„Nu mi-a fost dat să mai aud așa ceva. Când am auzit că trebuie să îngropăm scheletul nu-mi venea a crede, dar dacă așa trebuie procedat, așa vom face”, a spus Eckert.
Între timp, angajatul Colegiului Național Eudoxiu Hurmuzachi Rădăuți a primit sarcina de a confecționa o ladă, în care vor fi depuse osemintele în vederea înhumării.
„Va avea parte de o scurtă ceremonie de înhumare, iar data când se va petrece acest lucru depinde de obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor”, a precizat directorul liceului.
Scheletul uman, înlocuit cu unul turcesc Imediat după ce s-a decis că „Ionică” va deveni amintire, conducerea Colegiului Național Eudoxiu Hurmuzachi Rădăuți a căutat soluții pentru a-i găsi un înlocuitor pe măsură.
A fost aleasă în cele din urmă soluția turcească. Mai precis, în laboratorul de biologie al liceului rădăuțean se află deja un mulaj din plastic, care va fi folosit ca material didactic pentru educarea elevilor. Potrivit reprezentanților Colegiului Național Eudoxiu Hurmuzachi, prețul de inventar al noului „schelet” este de 1.867 de lei (18 milioane de lei vechi).
În comparație, „Ionică” cel depășit fizic și moral costa doar 400 de lei vechi, adică 4 bani noi.
