Scene menite să sensibilizeze omul spre frica de Dumnezeu

Pronaosul este dedicat Maicii Domnului Oranta (rugătoarea), care are pe Iisus în medalion la piept, înconjurată de sfinți melozi, pentru că, de obicei, deasupra pronaosului există cafasul sau dacă nu există, locul acesta simbolizează cântările bisericești. Urmează Sinaxarul, adică sfinții din cursul anului bisericesc, sfântul ocrotitor al bisericii sau, în unele biserici, chiar scene din viața sfântului care ține de hram. Un exemplu în acest sens este Biserica „Sf. Nicolae“ – Domnesc din Iași sau Catedrala episcopală din Roman, închinată Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași. De asemenea, după cum menționează pr. prof. Ene Braniște, în regiunile în care unii sfinți sunt mai populari printre credincioși, în naos se pot picta scene și minuni din viața acestora. De exemplu, în Oltenia se întâlnesc în biserici scene din viața Sf. Nicodim de la Tismana sau a Sf. Grigorie Decapolitul. În Moldova, putem întâlni viața Sfintei Cuv. Parascheva și a Sf. Ioan cel Nou de Suceava, ocrotitorii Moldovei. De asemenea, în jurul Bucureștilor, în pronaos se mai pictează scene din viața Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi.
În următorul registru sunt reprezentați cuvioși, sihaștri, pustnici și alți călugări a căror viață poate fi pildă pentru credincioși, sau propuși pentru canonizare (vezi iconografia Bisericii „Sf. M. Mc. Gheorghe – vechea catedrală mitropolitană din Iași). Întrucât, în mod tradițional, pronaosul este locul rezervat catehumenilor, acesta este spațiul care îi inițiază pe cei doritori (aici se săvârșește prima parte din Taina Botezului) în măreția și puterea lui Dumnezeu. În pronaos sunt reprezentate și scene ample ca Judecata de Apoi sau întâmplări din Vechiul Testament, menite să sensibilizeze omul spre frica de Dumnezeu.
Episoade din istoria creștinismului
De obicei, scena Judecății de Apoi se picta în pridvor (un exemplu fiind bisericile din Muntenia și Oltenia, care au pridvoare deschise), la intrarea în biserică sau pe peretele exterior al altarului (exemplu, biserica Mănăstirii Voroneț, din nordul Moldovei). Tot în pridvoarele deschise ale acestor biserici, pe boltă se zugrăvesc în acest caz, în centru, chipul lui Dumnezeu, „cel vechi de zile“, înconjurat de tronuri, serafimi, heruvimi, îngeri și sfinți. Mai jos sunt dispuse chipuri de prooroci, iar la colțuri Sfinții Evangheliști sau patru dintre sfinții imnografi. În funcție de spațiu, se zugrăvesc sfinții militari sau Sfinții Arhangheli, iar în partea dinspre răsărit, deasupra ușii de la intrare, Intrarea Maicii Domnului în biserică. În pronaos, astăzi se mai pictează și câțiva dintre cei mai importanți sfinți români. De asemenea, întâlnim atât în pronaos, cât și în pridvor, chipurile ctitorilor bisericii respective, precum și pe al chiriarhului locului și al patriarhului. Sfinții români se mai pictează și în pridvor.
La bisericile din Moldova, unde pridvorul este închis, iconografia, consemnează pr. Ene Braniște, preia o parte din iconografia pronaosului. Astfel, pe suprafața de sus a tavanului sau pe bolți, dacă sunt, se zugrăvește chipul Maicii Domnului cu Iisus Emanuel sau al lui Dumnezeu, „cel vechi de zile“, din viziunea proorocului Daniel, înconjurați de îngeri și prooroci. Pe pereții verticali se zugrăvesc scene și figuri din istoria Vechiului Testament, chipuri de vechi martiri, călugări și cuvioși, alte evenimente din istoria creștinismului, cum ar fi sinoadele ecumenice, Acatistul sfintei Fecioare, Scara din visul patriarhului Iacob sau a Sf. Ioan Scărarul, vămile văzduhului. La intrarea în biserici, deasupra ușii, se va zugrăvi întotdeauna icoana hramului. (www.ziarullumina.ro)