Artistul plastic fălticenean Anton Costîn a deschis, recent, la Galeria de artă „Ștefan Luchian” din municipiul Botoșani, o expoziție în care contrapune portretelor colegilor de breaslă, prietenilor și cunoscuților săi, scene de vernisaj, nuduri și, așa cum a remarcat criticul de artă Luiza Barcan, câteva „portrete de flori”.
Tabloul mozaicat al contemporaneității
Nu mai puțin de 150 de lucrări s-au înșiruit pe simezele galeriei botoșănene, alcătuind împreună o desfășurare vizuală armonioasă, mult mai cuprinzătoare decât cea prezentată toamna trecută la Galeria de artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava, care nu dispune de un spațiu atât de generos.
Realizate cu culori de acryl, lucrările artistului plastic fălticenean relevă, așa cum a accentuat Luiza Barcan, „portretul, ca gen care îl reprezintă cel mai bine”, dar aduc totodată în atenția publicului o serie de „compoziții cu portrete cu subiect inedit, scene de vernisaj”.
Atent la trăsăturile fizionomice ale subiecților săi, Anton Costân surprinde chipuri care alcătuiesc împreună tabloul mozaicat al contemporaneității.
Cronica ilustrată a vieții artistice, „scanată” de un observator extrem de atent
Portretele colegilor de breaslă, ale prietenilor, ale membrilor familiei sunt prezentate într-o înșiruire din care nu lipsește o anume tendențiozitate a accentelor.
De fapt, așa cum a spus la expoziția etalată anul trecut pe simezele sucevene profesorul și prietenul Adrian Bocancea, expoziția s-ar fi putut numi „Împăcare”, întrucât, fără a fi un „troublefête” (personaj supărător care strică buna dispoziție a celorlalți) Anton Costîn a avut deseori discuții contradictorii cu mulți dintre cei portretizați.
Seria portretelor colegilor de breaslă și scenele de vernisaj alcătuiesc cronica ilustrată a vieții artistice zonale „scanată” de un observator extrem de atent.
Anton Costîn își adună gândurile și se mărturisește pictând
Dacă, între portrete, „seria cea mai percutantă”, așa cum a subliniat Luiza Barcan, este cea a chipurilor de țărani din Lămășeni (între care, ca fiu al satului, s-a autoportretizat artistul), iar seria cu nuduri feminine relevă „frumusețea vârstelor” sub numele unor anotimpuri, „portretele de flori” sunt cele care punctează sensibil întreaga desfășurare expozițională.
Natură contemplativă, portretist și colorist remarcabil, Anton Costîn își adună gândurile și se mărturisește pictând.
