Un învățător din Cajvana însuflețește scoarța de copac, transformând-o în mici opere de artă. Traian Seserman, învățător la Școala cu clasele I-IV din cătunul Codru, ce aparține de orașul Cajvana, pictează pe scoarță de copac (brad, tei, fag etc.), pe trunchiuri de copac, scene biblice sau diverse simboluri specifice sărbătorilor de iarnă (Moș Crăciun, crengi de brad, lumânări, clopoței).
Pasionat de arta tradițională, bărbatul adună ori de câte ori are prilejul bucăți de lemn din pădure, de diferite forme, scoarță de copac, pe care mai întâi le depozitează în portagajul mașinii, după care ajunge cu ele în atelierul de lucru.
„Eu fac icoane stilizate. Mă uit la bucata de scoarță sau la «felia» de lemn și îmi vine o idee imediat. Mai întâi curăț bucata de lemn, o dau cu două, trei rânduri de chit universal de cuțit și las să se usuce. Eu folosesc culori de acril. Dau un strat de acrilic auriu, după care pictez. Acum, de sărbători, pentru Moș Crăciun folosesc, în afară de negru, roșu și alb…”, ne-a povestit învățătorul.
Copiii îi calcă pe urme
Satisfacția cea mai mare a meșterului este aceea că și fetele lui, deși încă mici, îi calcă pe urme. Diana Anastasia, în vârstă de 11 ani, și Camelia Teodora, în vârstă de 9 ani, lucrează uneori cot la cot cu tatăl lor, în atelier. „Le las să creeze singure, ce vor, fără să îmi bag prea mult nasul în treaba lor. Dacă vor să mă întrebe ceva, le răspund, dacă nu, le văd pe furiș cum trag cu ochiul la ce fac eu și mă bucur că se străduiesc să aibă propriile lucrări”, ne-a povestit bărbatul.
O parte dintre tablourile pe care le-a realizat în ultimele luni Traian Seserman au fost trimise în Italia, la o expoziție cu vânzare. „Eu lucrez din plăcere și fac lucrări unicat. Nu îmi place să mă repet. Fac asta aproape zilnic, pentru că, altfel, îmi ies din mână. Lucrez și cu elevii, la școală. Îi învăț și pe ei să picteze icoane”, a completat învățătorul. El speră ca atât fiicele lui, cât și unii dintre copiii cu care lucrează să-l depășească în ceea ce face. „Asta este cea mai mare bucurie: să vezi că cineva îți calcă pe urme și ceea ce ai făcut tu contează pentru ceilalți”, a completat Traian Seserman.
Confecționează măști pentru Anul Nou
Pe lângă tablourile cu scene biblice, Traian Seserman confecționează și măști, foarte apreciate în perioada Anului Nou. Cu mare drag, ne-a povestit despre „căiuți”, joc mascat des întâlnit la sărbătorile de iarnă, legat de evocarea veșniciei tinereții și a puterii fertilității, simbolizate de animalele respective, considerate sacre în mitologia populară. „Dansul măștilor”, după cum ne-a spus profesorul Traian Seserman, constituie un alt obicei popular foarte pitoresc, format din personaje care fac șotii și ghidușii, înviorând ambianța sărbătorească, însoțind celelalte alaiuri mascate. „Vechile datini românești te ajută, în fiecare an, să simți și să trăiești atmosfera plină de căldură și veselie a sărbătorilor de iarnă. Nu știi întotdeauna cu exactitate care este originea lor și te gândești că, în fond, nu este așa de important. Poți gusta din plin și le simți mai aproape de suflet, dacă le cunoști semnificația”, a completat Traian Seserman.
La Cajvana, „dracii sunt albi”
La Cajvana, după spusele învățătorului, „dracii sunt albi”. Este vorba de un obicei foarte vechi, în care bărbații se deghizează în „draci albi”. Măștile nu sunt urâcioase, nu trezesc teamă, ci sunt albe, simbol al purificării. În jurul învățătorului se adună înainte de sărbători zeci de copii, care vor să-și facă măști, pe care să le poarte în Ajunul Anului Nou.
„La o mască pot să lucrez și două, trei zile. Depinde cum am starea în acel moment. Și mai este ceva. Nu prea mai avem materiale pentru măști. Am tot adunat tot ce aveau bătrânii, prin podurile caselor, dar s-a cam terminat. Așa că ne trebuie foarte multă imaginație pentru a face o mască”, a spus Seserman. Bărbatul păstrează în colecția personală șase-șapte măști pe care nu le-ar vinde pentru nimic în lume.
„Când faci ceva cu plăcere, nimic nu ți se pare greu”
Cu spirit artistic dezvoltat, priceput și la sculptură în lemn, dar și la pictură, Traian Seserman își dorește să organizeze la Cajvana o tabără de vară pentru copii, unde aceștia să învețe tainele artei tradiționale. Învățătorul Traian Seserman face parte și din orchestra Ansamblului „Stejărelul” din Cajvana (cântă la tobă), alături de înv. Gheorghe Seserman – vioară, Niculiță Răstoacă – trompetă, Mircea Repciuc – orgă, Gabriel Vascovici – clarinet, Alexandra Popovici – cobză și Ioana Ștefan – voce. Bărbatul recunoaște că pentru a picta icoane, a confecționa măști, dar și a cânta în „Stejărelul” trebuie multă muncă, multă determinare, dar, vorba lui, „când faci ceva cu plăcere, nimic nu ți se pare greu”.
