Scărpinarea încrucișată

Săptămâna trecută s-au acordat, la Harvard, premiile Ig Nobel pentru cele mai trăsnite și hazoase cercetări „științifice” ale anului 2015. Când auzi de „Harvard”, instinctiv îți strângi nodul la cravată și-ți controlezi ținuta. Mai ales că, la ceremonia din anul acesta, premiile au fost înmânate de patru autentici laureați Nobel, chimistul Dudley Herschbach, economistul Eric Maskin, medicul Rich Roberts și fizicianul Roy Glauber. Recompensele au fost relativ modeste (câte un ceas deșteptător și o bancnotă de zece trilioane de dolari Zimbabwe valorând, la cursul zilei, jumătate de eurocent), dar contează impactul mediatic și, mai ales, faima de a fi un om de știință cu destul umor inteligent. Copilărirea maturilor fiind privită cu înțelegere și simpatie într-o societate lipsită de griji ce încearcă pe toate căile necesara ieșire din plictisul cotidian.
Am mai scris, tot în acest colț de pagină, despre ediții precedente; premiile Ig Nobel se acordă încă din 1998, când a fost încununată contribuția canadianului J. Barn, autor al studiului revoluționar ce demonstra relația strânsă dintre dimensiunile penisului și lungimea picioarelor individului (lucrarea, de acut interes științific, avea să fie publicată în „Annals of Sex Research” 3/2003). În anii următori, știința lumii s-a îmbogățit cu cercetări de calibrul „Calcularea execuției unei găuri de scurgere într-un ceainic înfundat” (Van Broek, Anglia), „Spray-ul ce poate detecta infidelitatea soțului/soției” (prof. Makino, Osaka), „Alarmă antiefracție dotată cu aruncător de flăcări” (doi savanți din Africa de Sud). Mai spicuim din palmaresul ultimilor ani, menționând doar tema cercetării: vacile cărora stăpânii le-au pus un nume dau mai mult lapte decât suratele lor anonime, sutienul care, în caz de urgență, poate fi preschimbat în două măști antigaz, calcularea procentului în care înjurătura ameliorează durerea, microbii se agață cu precădere de oamenii de știință bărboși, concentrația ideală de hrean pentru a trezi somnoroșii în caz de incendiu ș.a.
Savanți care se joacă și atât? Nu numai – câtă vreme s-au acordat și premii cu iz politic: președintele Belarusului, Lukașenko, a fost distins cu Ig Nobel pentru „arestarea unui bărbat cu un singur braț, care a aplaudat când nu trebuie”, iar prim-miniștrilor din Pakistan și India li s-a decernat Premiul pentru Pace după „exploziile agresiv-pașnice ale bombelor atomice”. Motivația: „Ig Nobel Prizes acordă premii pentru cercetări care fac oamenii mai întâi să râdă, apoi să reflecteze”. Din păcate, anul acesta, ceremonia de la Harvard a demonstrat că umorul intră într-o regretabilă perioadă de recesiune, trăsnăilor lipsindu-le în tot mai mare măsură tocmai necesara încărcătură de haz inteligent. Râdeți: „Șobolanii care poartă pantaloni ce conțin poliester sunt mai puțin activi sexual decât cei care poartă pantaloni din lână sau bumbac” – autor Ahmed Shafik, de la Universitatea din Cairo. Sau: la categoria biologie a fost premiat britanicul T. Thwaites, care a petrecut trei zile în pielea unei capre, spre a studia „dinamica mersului în pantă” (a mâncat, în zilele experimentului, doar iarbă). Tot atâta încărcătură de umor poartă și investigațiile neo zeelandezo-britanice privind „personalitatea pietrelor”. Premiul pentru fizică l-au primit, ex-aequo, universitari din Ungaria, Spania, Suedia și Elveția, care au demonstrat că „tăunii sunt mai puțin atrași de caii albi, în vreme ce libelulele manifestă o anumită slăbiciune pentru pietrele funerare negre”. Să nu mori de râs? Par mai degrabă tentative izbutite de a demonstra că nu tot ceea ce-i pe dos, căznit, inutil, trăsnit și aiuristic dă naștere bucuriei spiritului nutrită din umor inteligent.
Din recolta anului 2015, mai aproape de țelul competiției aș zice că se situează performanța germană încununată cu Premiul pentru Medicină („O mâncărime pe partea stângă a corpului poate fi calmată prin scărpinare pe partea dreaptă în timp ce ne uităm în oglindă”) sau contribuția meticulos demonstrată grafic „lucrurile arată diferit atunci când te apleci și le vizualizezi printre picioare” (cercetători japonezi). Ceva mai acid – Premiul pentru Chimie acordat companiei Volkswagen pentru „reducerea emisiilor excesive auto atunci când mașinile sunt testate”, dar cam la spartul târgului și cu haz strepezit. Deh, cei mai serioși cetățeni ai planetei se amuză și ei cum pot, câtă vreme n-au parte de acaparatoarele tele-nuvele judiciare românești…