SCANDINAVIAN EXPRESS

Mă-ntorc din lumea brazilor, tărîmul lui Moș Crăciun. Vecinul de pe canapeaua din față nu poate fi decît englez. Uscățiv, înalt, la vreo 50 de ani. Instalarea în fotoliul clasei I s-a desfășurat cu amploare de ritual. Mai întîi a fost scoasă o pernuță pneumatică, apoi un recipient cît o brichetă, din care a țîșnit aer comprimat. Odată umflată, pernuța a fost rezemată de spătarul banchetei. A scrîșnit, apoi, fermoarul port-papucilor. Pentru călătoriile lungi, vecinul nostru este înarmat cu o pereche de papuci moi, îmblăniți, cu mini-toc și maxi-cataramă. Pantofii cei de toate zilele, înveliți într-o husă specială din plastic, sunt așezați într-o cutie cu despărțituri și urcați în plasa pentru bagaje. Domnul își acoperă ochii cu o bandă de catifea neagră și se pregătește de somn. O să-i spun Smith. Deocamdată, nu vorbește cu nimeni – desigur, nu i-am fost prezentat – și tare mai amintește de filmele glumețe cu lorzi la vînătoare de lei și valeți despachetînd o cadă de baie din servieta-minune. Atîta doar: își cere scuze cînd trebuie și cînd nu trebuie; oricine trece, pe culoarul central și ocolește picioarele domnului Smith, primește o scuză somnoroasă: I am sorry. De-a lungul unui drum de sute de kilometri, atît am auzit dinspre Smith: I am sorry. Peisajul: brazi-piatră-mesteceni-zăpadă, totul la puterea n. Din cînd în cînd, fulgerele izbucnite de pantograful locomotivei electrice decupează aceeași cadră, așa încît ai impresia că stai pe loc: brazi-piatră-mesteceni-zăpadă. Brazi-piatră… Smith: I am sorry – japonezul s-a întors de la vagonul-bar. Se așaza cu înțelepciune pe banchetă, cufundîndu-se imediat în cine știe ce meditație. Deapănă între degete un șirag de mătănii și, observîndu-mi privirea vag-întrebătoare, explică amabil, mîngîind boabele cafenii: Katmandu, Nepal. Apare conductorul. Japonezul se întoarce cu spatele și începe o operație complicată: descheie fermoarul bluzei de vînt, apoi nasturii cămășii, introduce mîna dreaptă (totul se vede oglindit în fereastră) trage afară o pungă de piele și, din tainițele ei, scoate biletul de tren, pașaportul ferfeniță (albastrul a devenit gri, iar imaginea soarelui de pe copertă, o simplă pată jupuită…) și un carnet gălbui, pe care ni-l arata mîndru: „Gratis-hotel-lume-întreagă”… Ultima oprire înainte de Malmo. Gălăgie infernală pe culoar: s-a urcat o clasă întreagă de fete. Din agresiva ciripeală poliglotă înțeleg că-s eleve din Copenhaga și, nimerindu-se orele de geografie la sfîrșit de săptămînă, au pornit să învețe capitolul „Peninsula scandinavică” la fața locului. Acum, se întorc la Stokholm și, sfîrșite de oboseală, tot mai găsesc fărîma de energie necesară expedierii unor ocheade mai mult sau mai puțin nevinovate pe sub lentilele groase ale ochelarilor de vedere. Gîlgîie rîsete, oftează o muzicuță, se deschid cîteva lap-top-uri, se ascultă muzică la cască și-i explicabil de ce nu se mai aude alunecînd ușa de la capătul vagonului. I am sorry – tresare dl. Smith. Noii călători par a aparține unei lumi cu totul diferite. Primul: figură simpatică, de funcționar cu mînecuțe. Al doilea, purtînd căciulă cu clape (descheiată, parcă-i un tricorn napoleonian) are ochii migdalați, piele tăbăcită, păr lins: lapon, sau așa ceva. Domnul Smith își așază pipa între dinți, dar n-o aprinde: fumatul, pretutindeni, strict interzis. Japonezul poartă printre degete mătăniile din Katmandu. Elevele, toropite de oboseală, măcăie ușor, tot mai stins. Unele adorm, cu casca pe urechi. „Funcționarul” o rupe pe franțuzește. Aflu că-i locuitor al Groenlandei. Scoate dintr-o mapă grea – în care mai zăresc o Biblie și o revistă porno – o fotografie în culori: „Blocul ăsta l-a construit societatea noastră, la Godthaale”… Se simte răsuflarea Mării Nordului. Intrăm în Malmo. Japonezul scoate din sîn un al doilea săculeț și ascunde, atent, mătăniile. „Funcționarul” își freacă palmele bătucite. Cu ochii cîrpiți, elevele se agață de rucsacuri. Urmează intrarea pe ferry-boat. Se deschide ușa vagonului. Domnul Smith tresare: „I am sorry!”. Începe, în ordine inversă, să-și așeze lucrușoarele. Mai întîi dezumflă pernuța pneumatică…