Eveniment fără precedent în lunga istorie a Teatrului Național din Iași: un spectator a întrerupt reprezentația, în semn de protest față de violențele de limbaj și trivialitățile din spectacol. S-a dovedit a fi un profesor de liceu care-și adusese clasa la teatru în cadrul programului „Valori culturale românești”. În sală se mai afla și un grup de seminariști de la Mănăstirea Neamț. Reacțiile, apărute imediat, se situează simetric de-o parte și de alta a unei dispute pe cale de a deveni ea însăși trivială.
N-am văzut spectacolul cu pricina și-i mai bine: sunt posibile referiri la generalități și principii. „Huliganismul verbal” (apud Mioara Avram) sau „teroarea mitocăniei” (apud Dan Puric) nu particularizează nici pe departe spectacolul ieșean, ci-i prezent din belșug în talk-show-urile televizate, în discursurile parlamentare, în limbajul presei scrise, pe mai toate scenele instituțiilor de spectacole și, din belșug, în filmul românesc; doar radioul (mai) manifestă oarecare reținere și moderație.
Probabil că diagnoza lui George Pruteanu își păstrează actualitatea: „Violența de limbaj e un reflex al violenței fizice și psihice din societatea română de azi.” Rămâne de văzut cât poate fi acceptat, unde, cum și de ce. Nu sufăr de sindromul pudicului ipocrit: între altele, am publicat pentru prima oară în România cărțile Marchizului de Sade (”Justine”, 1991, „Juliette”, 1993), scrise într-un limbaj pe cât de deochiat, pe atât de justificat: îl pretindea însăși unicitatea respectivelor scrieri. Chiar regret că am mai potolit, ici-colo, violența unor exprimări; editările ulterioare, lipsite total de prejudecăți, sunt mai aproape de elocvența damnatei opere. Ceea ce nu înseamnă că depășirea limitelor tolerabilului trebuie acceptată în toate cazurile ca un dat al veacului și că atât literatura, cât și limba, n-ar fi îndreptățite să-și ia măsuri de protecție.
John Stuart Mill credea că „cenzura de acest tip este un pericol la adresa libertății de exprimare a indivizilor”, în vreme ce alți autori, la fel de prestigioși, văd în practicarea limbajului suburban „o încălcare a libertății și drepturilor celorlalți cetățeni.” Astfel fiind percepute lucrurile, demersul profesorului care a întrerupt spectacolul poate fi și aplaudat, și huiduit. Din păcate, a fost urmat de o reacție greu calificabilă a unui actor din distribuție, care a postat pe internet o adresare suburbană către „bibiloii care se autointitulează pompos «cadre didactice din învățământul pre-universitar»”, numindu-l pe intempestivul profesor când ”dobitoc”, când „gagiu” ș.a.m.d. Publicul a fost tratat cu ceva mai multă îngăduință: „elefanții din sală” – ceea ce vorbește de la sine despre un anumit nivel de intelectualitate și de bun-simț, aflat la ani-lumină de îndemnul înaintașilor („Podoabă limbii noastre dați / cu românești cuvinte” – Iancu Văcărescu, 1819…). Est modus in rebus – spunea Horațiu, și cam pe aici se află, de fapt, miezul discuției, fiindcă, într-adevăr, este o măsură în toate.
Anumite instituții de spectacole au fost investite, prin tradiție și exemplaritatea prestației prin veac, cu un statut special. Ceea ce merge la (să spunem) Ateneul Tătărași s-ar putea să nu suporte scena celui mai vechi Teatru românesc – și nu din ipocrizie, ci din respect față de temeiurile și țelurile în virutea cărora funcționează o astfel de instituție. În fine, s-ar mai cuveni avut în vedere că școala nu numai instruiește, ci și educă. Argumentul internautului precum că „elevii de liceu nu sunt străini de înjurături și cuvinte obscene” vine ca nuca-n perete și aduce în discuție legea cauzei și efectului, precum și principiul acțiune/reacțiune, așa-numitul „efect bumerang”: culegi ce-ai semănat. Cu siguranță că elevii n-au deprins să vorbească buruienos din spectacolele Teatrului Național; mai degrabă invers. Odată urcat pe scenă, limbajul suburban capătă prestigiu și validare. Din acest punct de vedere, ecologizarea lingvistică în spațiul public este legitimă și necesară. Cât despre reacția profesorului: mi se pare îndreptățită, dar exagerată: nu tragi semnalul de alarmă dacă s-a înfundat closetul vagonului.
