Este de necontestat faptul că anumiți factori legați de performanța alergatului intră în declin odată cu înaintarea în vârstă – ritmul cardic maximal, volumul maximal de oxigen, forța musculară, flexibilitatea… Dar economia alergatului (mai precis consumul de oxigen în timpul alergatului )?
Devenim mai puțin eficienți din acest punct de vedere pe măsură ce îmbătrânim sau menținem aceeași eficiență în consumul de oxigen lucrând în schimb la o capacitate totală mai mică?
Cercetători de la Universitatea din New Hampshire au analizat această chestiune studiind un grup de 51 de alergători antrenați, dar nu de performanță, divizați pe categorii de vârstă: tineri (18-39 ani), master (40-59 ani) și bătrâni (peste 60 de ani), informeazã maraton.info.ro. Rezultatele studiului lor au fost publicate în revista Journal of Strength & Conditioning Research.
Pentru fiecare grup în parte s-a măsurat cantitatea de oxigen (în ml. pe kilogram de masă corporală pe minut) la diferite viteze submaximale. Concluzia a fost aceea că diferențele între grupuri au fost nesemnificative, contrazicând astfel ipoteza cercetătorilor potrivit căreia economia alergatului scade pe măsura înaintării în vârstă.
Măsurătorile au dovedit însă pentru grupul de alergători în vârstă valori mai mici decât ale celorlalte două grupuri în ceea ce privește flexibilitatea, puterea și fermitatea părții superioare a corpului. Analiza a demonstrat că puterea și fermitatea sunt foarte strâns legate de viteza alergatului. Concluziile studiului au fost acelea că declinul în performanța alergării pe măsura înaintării în vârstă este dat de scăderea capacității cardiorespiratorii maximale și submaximale, precum și de scăderea forței musculare și nu de scăderea economiei alergatului.
De asemenea, o nouă cercetare întreprinsă de Institutul K.G. Jebsen din cadrul Universității Norvegiei pentru Știință și Tehnologie oferă dovezi statistice conform cărora o persoană în vârstă de 50 de ani și una de 20 de ani pot avea același nivel al condiției fizice. Activitatea fizică este mult mai importantă decât vârsta în determinarea nivelului condiției fizice. Cheia este câtă activitate fizică și cât de intensă, concluzionează autorii studiului.
Intensitatea activității fizice, mai importantă decât durata
Studiul demonstrează că mărirea intensității exercițiilor poate combate efectele sindromului metabolic, acea serie de factori îngrijorători de risc ce îi predispun pe unii la dezvoltarea diabetului de tip 2, atacuri și probleme cardiovasculare.
Datele folosite în studiu provin din cea mai mare bază de date în domeniul sănătății din Norvegia. 4631 de femei și bărbați sănătoși, adulți, au fost testați pentru capacitatea maximală de consum de oxigen, cel mai des folosit indicator pentru măsurarea nivelului general de condiție fizică.
Analizând chestiunea durată versus intensitate, cercetătorii de la Institutul Jebsen au ajuns la concluzia că intensitatea prevalează în determinarea capacității maximale de consum de oxigen. Cercetătorii au confirmat că metoda antrenamentelor în intervale, cunoscută și sub denumirea de antrenamente în intervale 4×4 este cea mai rapidă și eficientă în creșterea nivelului condiției fizice. Ea presupune patru (sau mai multe) perioade scurte de efort foarte intens (de obicei 4 minute) urmate de același număr de perioade de efort la intensitate mai mică.
Un aspect esențial este acela de a rămâne activ fizic de-a lungul anilor. Beneficiile de a fi fost activ în tinerețe sunt mici, dacă oamenii sunt inactivi pe măsură ce înaintează în vârstă. „Chiar dacă erai foarte activ fizic la o vârstă tânără, trebuie să rămâi activ de-a lungul anilor, pentru a te bucura de beneficiile aduse condiției fizice de activitatea fizică”, arată într-un final profesorul Wisloff din cadrul Institutului.
Romeo CHIRIAC
