Conferința „Idiș, o lungime de undă specială. Idișul între română și ebraică”, susținută, ieri, de savantul Moshe Idel, la Muzeul Bucovinei, în cadrul Festivalului „Ziua limbii și teatrului idiș”, a fost apreciată de directorul acestei instituții, Emil Ursu, drept „un moment istoric pentru muzeu și pentru oraș”. Asta deoarece la această oră profesorul Idel este considerat „cel mai important cercetător al Cabalei din lume”.
Conferința lui Moshe Idel s-a bucurat de interes atât din partea unor lingviști suceveni de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, cât și preoți, membri ai Comunității evreiești din Suceava, București și Oradea sau suceveni preocupați de cultura iudaică.
Profesorul Idel a explicat nașterea idișului, această „limbă hibrid”, singura din lume care a rezultat din contopirea a două limbi din familii extrem de diferite – ebraica și germana, care s-au întâlnit pe continentul european începând din secolele X-XI. „Din germană, idiș a luat verbele, iar din ebraică substantivele. Idealele sunt ebraice – Tora, Chivot, acțiunile depind de limba germană”. Potrivit lui Idel, idiș nu este „o limbă de comunicare externă”, ci una casnică, „o limbă foarte emoțională, care are de-a face cu femeile și copiii”, o limbă modestă și funcțională. Prin idiș, Biblia a ajuns la femei, la mame și de la ele, la copiii lor și astfel limba, cuvântul au mers mai departe. Fiind o limbă cultivată mai ales de femei, a rămas „casnică”, elitele având la dispoziție ebraica. Idiș a fost mereu în război cu ambele limbi din care s-a născut, germana și ebraica.
Odată cu migrația evreilor care o vorbeau, idiș s-a răspândit în toată lumea, dar în fiecare zonă s-a dezvoltat cu un alt accent. Deși diversă, în secolul al XIX-lea a devenit „o limbă internațională evreiască”, „o limbă care unește”, care „vine din suflet”. De asemenea, a fost vehiculul de răspândire a misticii evreiești. Hasidismul, respectiv explicarea Cabalei în termeni populari, a devenit strâns legat de idiș, fiind difuzat, până astăzi, numai în zonele cu populație evreiască vorbitoare de idiș.
„Înainte de 1940, 80% dintre evrei vorbeau idiș. Cum arăta Europa astăzi dacă exista o limbă comună?”, s-a întrebat profesorul Moshe Idel. Holocaustul, care a dus la exterminarea a 80% din populația care vorbea idiș, a făcut ca idiș să fie prima limbă aproape exterminată.
Până în urmă cu circa 20 de ani, despre idiș aproape că se vorbea la trecut. „Situația era extrem de precară, limba putea dispărea”, a spus Moshe Idel. Acum, interesul academic este mai mare.
O limbă care să încăpățânează să nu dispară
Scriitorii în limba idiș au început să fie traduși, la Universitatea Ebraică sunt în fiecare an 20-30 de studenți care studiază idiș, au început să apară biblioteci nu doar în Israel, ci și în SUA, se cântă și se pun în scenă piese de teatru în idiș. „Astăzi hasidicii sunt maximum 5%. În 10 ani, ei vor deveni 10% din poporul evreu. E clar că limba n-o să dispară în generația viitoare sau două generații, dacă nu intrăm în tot felul de apocalipse”, crede profesorul Idel, care nu-și poate însă imagina că această limbă, care face parte din patrimoniul cultural al lumii, ar putea totuși să dispară.
Tot ieri, la muzeu, directorul Emil Ursu a prezentat cel mai recent volum al profesorului tradus în limba română, „Experiența mistică la Abraham Abulafia”, care a putut fi achiziționat de la un stand de carte al editurii Polirom. După prezentare, Moshe Idel a răspuns la întrebări și a dat autografe.
Savantul Moshe Idel din Israel este unul din cei mai mari specialiști în iudaism, de la cabală la hasidism, expert în cercetarea comparată a religiilor și în cultura română.
S-a născut în 1947 la Târgu Neamț, este profesor de gândire iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim și cercetător la Institutul Shalom Hartman, doctor în filosofie cu specializarea „Cabala”, visiting professor și cercetător la universități și instituții din întreaga lume, printre care Yale, Harvard, Princeton și UCLA din SUA, Sorbona din Franța, Doctor Honoris Causa al mai multor instituții academice din Israel, SUA sau România. A primit numeroase premii pentru excelență în domeniul gândirii iudaice, pentru excelență în cercetare și pentru unele dintre cărțile sale. În 2009, președintele României l-a distins cu Ordinul Meritul cultural în grad de comandor.
