Vaporii de apă descoperiți în atmosfera înaltă a planetei Saturn provin din gheizerele de pe Enceladus, unul dintre sateliții ei, a anunțat, marți, Agenția spațială europeană (ESA), pe baza unor date furnizate de satelitul Herschel, informează AFP.
Identificarea sursei de proveniență a vaporilor de apă din atmosfera înaltă a planetei Saturn „rezolvă un mister vechi de 14 ani”, se afirmă într-un comunicat emis de ESA.
Enceladus, un mic satelit acoperit cu gheață, cu un diametru de circa 500 de kilometri, elimină în spațiu aproximativ 250 de metri cubi de vapori de apă grație gheizerelor sale situate în apropiere de polul sud, într-o regiune pe care astronomii au denumit-o „dungi de tigru”, din cauza numeroaselor semne vizibile la suprafața satelitului.
Acești vapori de apă se acumulează într-un uriaș nor în formă de inel în jurul satelitului Enceladus, care orbitează în jurul lui Saturn la circa 238.000 de kilometri, o distanță ce corespunde unei lungimi de patru ori mai mari decât raza planetei Saturn. Acest nor de vapori de apă are o grosime de circa 50.000 de kilometri.
În ciuda mărimii sale impresionante, el nu a fost detectat până de curând, pentru că vaporii de apă sunt transparenți în spectrul luminos vizibil, însă nu și în spectrul razelor cu lungimi de undă în infraroșu, pe care Herschel poate să le capteze.
Prezența apei în atmosfera înaltă a lui Saturn a fost raportată pentru prima dată în 1997, în urma observațiilor efectuate de telescopul spațial ISO (Infrared Space Observatory) lansat de ESA, însă specialiștii nu cunoșteau sursa de proveniență a ei.
Doar 3-5% din apa eliminată în spațiu de Enceladus ajunge pe Saturn, potrivit modelelor de simulare digitală realizate pe baza celor mai recente date transmise de satelitul Herschel. Acest procent mic este totuși suficient pentru a explica prezența apei în atmosfera înaltă a planetei.
Enceladus este astfel „singurul satelit din sistemul nostru solar cunoscut pentru faptul că influențează compoziția chimică a planetei sale”, se afirmă în comunicatul ESA.
Studiul a fost publicat în revista Astronomy and Astrophysics.
