Sătuii și flămânzii

„O clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii în penitență. Și asta așa mereu și pe rând din trei în trei ani, ba și mai des uneori!”
Am dorit să încep cu aceste rânduri din eseul „1907. Din primăvară până-n toamnă” aparținând, nici nu se putea altfel, lui Ion Luca Caragiale, tocmai pentru că peste câteva zile vom număra voturi, de la Prefectură pân’ la Primărie și viceversa.
La un secol și un pic de la acest eseu, societatea românească a rămas ancorată în aceleași metehne,iar unii dintre sătuii Sucevei se gândesc deja cum își vor rezolva problemele în cazul în care posturile le vor fi „suprimate”. Poate vor apela la neveste, așa cum a făcut și „nenea Mandache” din schița „Diplomație” pentru a rămâne pe val, sau vor oferi plocoane și arginți pentru a convinge o întreagă societate de calitățile lor manageriale.
Calculele sunt febrile, iar timpul care și-a pierdut răbdarea arde la tălpi mai ceva ca jarul. În fruntea instituțiilor sucevene se găsesc încă persoane care au jurat credință steagului portocaliu al democrat-liberalilor, în timp ce alții iubesc necondiționat roșul social-democrat.
Fie că va câștiga dreapta, fie că va triumfa stânga, unii vor plânge și alții vor râde. Șoseaua se va termina pentru unii, în timp ce alții, încălziți pe margine timp îndelungat, o vor lua în marș forțat spre țelul la care visează de când au intrat în politică: ciolanul.
Firește, există și o altă categorie: sătuii de azi și de mâine.Pentru că în fruntea unor instituții sucevene sunt oameni care s-au legat cu lanțuri cameleonice, care au incluse în spectru toate culorile curcubeului.
Sunt așa-zișii nemuritori, oamenii care se cred indispensabili și veșnici pe funcție. Pentru ei, alegerile nu sunt decât un alt moment în care își pot etala măiestria de sforari. Și se pare că știu să facă asta foarte, foarte bine.
Dar noi, noi cu ce am greșit?