Europa, unul dintre sateliții lui Jupiter sub a cărui suprafață înghețată se află un ocean, pare mult mai promițător în ceea ce privește condițiile de găzduire a formelor de viață decât Marte, o planetă acoperită de deșert, spre care NASA și-a îndreptat eforturile în ultimii ani, relatează AFP.
„În afară de Terra, Europa este corpul ceresc din Sistemul Solar în care există cea mai mare probabilitate de a găsi astăzi forme de viață, iar noi ar trebui să îl explorăm”, a declarat Robert Pappalardo, un cercetător de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) din cadrul NASA.
„Europa este acoperit de un strat de gheață relativ subțire, are un ocean (lichid, sub gheață) aflat în contact cu stâncile din adâncime, este geologic activ și este bombardat cu radiații care creează oxidanți și formează, în amestec cu apa, o energie ideală pentru a alimenta viața”, a adăugat același savant.
La cererea NASA, misiunea propusă inițial pentru a explora satelitul Europa a fost revizuită pentru a-i reduce costurile, a indicat presa specializată în planetologie, cu ocazia conferinței anuale ce a fost organizată de American Association for the Advancement of Science (AAAS) la Boston, în perioada 14-18 februarie.
JPL a conceput în colaborare cu laboratorul de fizică aplicată de la Universitatea John Hopkins, din statul Maryland, un nou proiect de explorare, denumit Clipper, care va costa 2 miliarde de dolari, fără costurile necesare lansării.
Vehiculul se va plasa pe orbita planetei Jupiter și va efectua mai multe zboruri în apropiere de satelitul Europa, după exemplul sondei Cassini care a survolat cu succes Titan, unul dintre sateliții planetei Saturn.
„În acest fel, putem să acoperim eficient întreaga suprafață a satelitului Europa, la jumătate din costul inițial”, a declarat Robert Pappalardo. Dacă va fi aprobat, Clipper ar putea fi lansat în jurul anului 2021 și va avea nevoie de o perioadă cuprinsă între trei și șase ani pentru a ajunge în apropiere de Europa.
Prin comparație, vehiculele spațiale terestre au nevoie de doar șase luni pentru a ajunge pe Marte.
Cu toate acestea, NASA a anunțat la sfârșitul anului 2012 că nu dispune de fonduri pentru misiunea Clipper în contextul actual al restricțiilor bugetare.
NASA a anunțat în decembrie 2012 că va trimite un nou robot pe Marte în 2020, după modelul roverului Curiosity, un proiect care a costat 2,5 miliarde de dolari. Ajuns pe planeta roșie în august 2012, roverul Curiosity încearcă să afle dacă viața a fost posibilă în trecutul planetei Marte.
Potrivit proiectelor actuale de explorare robotizată a spațiului lansate de NASA, Statele Unite nu vor mai avea nicio sondă spațială în zonele îndepărtate ale Sistemului Solar, după plasarea sondei Juno în 2016 pe orbita planetei Jupiter, pe care este programată să se prăbușească în 2017.
NASA ar putea să participe, cu puțini bani însă, la misiunea Agenției Spațiale Europene (ESA) către Jupiter și sateliții săi, denumită „Jupiter Icy Moon Explorer”. Vehiculul european de explorare va ajunge în acea zonă din Sistemul Solar în jurul anului 2030.
Constatând că Marte reprezintă cea mai mare parte din explorarea Sistemului Solar de către NASA, Robert Pappalardo consideră că „agenția ar trebui să exploreze și zone care prezintă o foarte mare prioritate științifică”.
„Una dintre chestiunile fundamentale constă în a ști dacă viața există și în alte zone din Sistemul Solar”, a adăugat el.
Marte ar fi putut fi locuibilă în urmă cu mai multe miliarde de ani, însă Europa ar putea fi propice vieții în zilele noastre, a insistat același planetolog.
„Dacă Europa este cel mai bun loc din Sistemul Solar, după Terra, pentru a adăposti viața, Enceladus, un satelit al lui Saturn, ocupă locul imediat următor”, a declarat Amanda Hendrix, planetolog la Planetary Science Institute din Tucson.
Enceladus are o mare sau chiar un ocean de apă lichidă sub un strat de gheață și este geologic activ, cu o sursă de căldură la polul sud și cu un gheizer care ejectează particule de apă”, a precizat ea, în aceeași conferință de presă.
Satelitul Europa a fost observat de aproape pentru prima dată de sondele spațiale americane Voyager 1 și Voyager 2 în 1979 și apoi, cu mai multe detalii, de sonda Galileo, în anii 1990.
