Sateliții pot să detecteze primul val al unui tsunami și să avertizeze populația locală să se ferească din calea lor, au declarat cercetătorii americani angajați de guvernul american, al căror studiu a fost publicat în revista Natural Hazards and Earth System Sciences, informează Reuters.
Experții americani au analizat imaginile filmate de sateliții de deasupra Oceanului Indian, în timpul teribilului tsunami din 2004 care a afectat regiunea și a distrus coastele Thailandei și a zonelor învecinate. Ei au descoperit, în urma analizei, existența unui model în apele oceanului.
„Am descoperit că rugozitatea apei de suprafață reprezintă un bun indicator pentru forța reală a unui tsunami, de-a lungul întregii culmi a valului principal”, a explicat Oleg Godin de la National Oceanic and Atmospheric Administration din Boulder, Colorado. „A fost pentru prima oară când am putut să urmărim propagarea unui tsunami într-un ocean deschis”, a adăugat cercetătorul american.
Un cutremur din Indonezia, extrem de puternic, a declanșat acest tsunami din 2004, care a făcut peste 228.000 de victime.
De atunci, guvernele lumii au decis să construiască cât mai repede un sistem de avertizare, construit din balize amplasate în mijlocul oceanelor, pe măsură ce valurile trec pe lângă acestea. Însă un astfel de sistem prezintă multe imperfecțiuni, iar balizele nu pot fi amplasate chiar peste tot.
În general, un tsunami poate fi detectat doar atunci când ajunge în ape de mică adâncime. În largul oceanelor, cantitatea imensă de apă pe care el o dislocă trece aproape neobservată, deși chiar și această mișcare, aproape insesizabilă, poate fi detectată de un anumit tip de sateliți. Aceștia nu acoperă însă toate mările și oceanele lumii.
Cercetătorii americani au descoperit faptul că un tsunami născut în largul oceanului tulbură apele de suprafață de-a lungul crestei valului principal. Mulți dintre sateliții obișnuiți pot să detecteze acest model, urmărind culoarea mai întunecată a apelor de suprafață.
