Șase condiții pentru o rugăciune bineprimită

Fiecare din noi dorim ca Dumnezeu să asculte rugăciunile și cererile noastre și să ne dea tot ceea ce Îi cerem. Pentru ca Dumnezeu să asculte rugăciunile noastre și să ne împlinească cererile, trebuie ca și noi să ascultăm poruncile Lui și să împlinim voia Lui. Pentru a fi noi ascultați de Dumnezeu, trebuie:
1) Să fim noi vrednici darului Lui prin ascultarea, păzirea și împlinirea cuvântului Lui. Trebuie să fim vrednici darului pe care îl cerem; iar nu nevrednici.
2) Să ne rugăm după legile și voia lui Dumnezeu.
3) Să ne rugăm pururea: în orice vreme și în orice loc.
4) Să nu cerem vreun lucru putred, pământesc, vătămător de suflet.
5) Ceea ce cerem să nu fie numai spre folosul nostru; ci pentru binele tuturor creștinilor, spre mântuirea, fericirea sufletelor și spre slava lui Dumnezeu.
6) Să nu ne rugăm pentru a deveni nefericiți vrăjmașii noștri, nici pentru pieirea lor; ci pentru mântuirea lor.
(Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 57)
Protosinghelul Nicodim Măndiță, de la Mănăstirea Agapia (1889–1975)
Protosinghelul Nicodim Măndiță a fost un iscusit apărător al Ortodoxiei și un călugăr misionar fără egal în monahismul nostru contemporan. Acest preacuvios părinte s-a născut în satul Bunești, județul Argeș, din părinți credincioși. Între anii 1916–1918, a luat parte la primul război mondial, iar în anul 1920 a intrat în nevoința monahală la Schitul Măgura (Bacău). În vara aceluiași an s-a învrednicit de darul preoției.
Între anii 1921–1923 a fost preot misionar în satul Schitul Frumoasa (Bacău). Apoi, încă doi ani a fost duhovnic la Mănăstirea de maici Giurgeni (Roman). Între anii 1925–1935 a slujit ca preot misionar în Transilvania, în satele Pâclișa (Alba), Hărmașul Ciceului și Leurda Gârboului (Cluj).
Între anii 1935–1945 a fost duhovnic la Mănăstirea Agapia, apoi încă 17 ani, duhovnic la Mănăstirea Văratec. Ultimii ani, 1962–1975, i-a petrecut la Agapia în liniște și rugăciune, săvârșindu-se cu pace în vârstă de 86 ani.
Acest cuvios părinte avea de mic o aleasă trăire duhovnicească, iubind cel mai mult rugăciunea, postul și citirea sfintelor cărți. Pentru aceea, toți se foloseau de înțelepciunea lui.
Când a intrat în Schitul Măgura (Târgu-Ocna), starețul, văzând ascultarea lui, îndată l-a făcut călugăr. Apoi, văzându-l blând și priceput în Sfânta Scriptură, l-a făcut preot și păstor de suflete. Și învăța așa de frumos pe credincioși, încât veneau de departe să-l vadă și să primească de la el cuvânt de mângâiere.
Satul Schitu Frumoasa (Moinești) era un sat mic, lipsit de preoți și dezbinat de secte. Timp de trei ani, cât a fost paroh aici, părintele Nicodim a schimbat profund viața duhovnicească a credincioșilor. Mai întâi, a întors la Ortodoxie pe toți cei dezbinați. Apoi, a combătut cu multă putere imoralitatea, beția și certurile în familie, desființând cârciumile și întărind unitatea, buna credință și omenia între toți. Și pe acestea toate le-a săvârșit prin trei căi: printr-o viață personală exemplară, prin slujbe frumoase la biserică și prin predicarea vie și permanentă a cuvântului lui Dumnezeu.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 651-652)