Sărindarele de obște, sărindarele particulare, pomelnicul anual

Grija neîntreruptă pentru soarta morților este una din datoriile creștinești cele mai mari. Nimic nu-L pleacă mai mult pe Dumnezeu spre iertarea celor răposați ca rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie. Atunci se pomenesc numele celor vii și mai ales a celor morți, care nu au putința să se roage singuri. Sângele lui Hristos, care se varsă spre mântuirea tuturor, mântuiește de păcate și pe morții noștri. Pentru pomenirea lor la Sfânta Jertfă se dau anumite slujbe:
Sărindarele obșești – acelea care se dau la sfințirea unei biserici, a unei fântâni, sau când se face preot nou în sat. Preotul săvârșește atunci 40 de Liturghii, neîntrerupt, la care pomenește viii și morții creștinului care a dat pomelnicul. La sfârșitul celor 40 de Liturghii se face parastas și se pomenesc morții tuturor credincioșilor care au dat pomelnice.
Sărindarele particulare- sunt pomenirile la 40 de liturghii răzlețe. Creștinul scrie în pomelnic un singur răposat, sau pe toți, iar alteori pune și numele celor vii. Se mai dau sărindare pentru sporul casei și binele familiei.
Pomelnicul anual – cu vii și morții, se cheamă acela pe care-l dă credinciosul preotului ca să-l pomenească la toate Liturghiile din timpul anului. Pomelnicul anual se dă mai ales la mănăstiri, pentru că acolo se săvârșește în fiecare zi Sfânta Liturghie.
Prinoasele care se dau pentru sufletul mortului
În ce stare te-a găsit moartea, în aceea te afli, scrie un părinte bisericesc. Adică, de te va găsi moartea mântuit, vei moșteni împărăția veșnică, iar de te află în păcate, chinurile iadului sunt partea ta. Deci mortul nu poate să-și mai schimbe starea de dincolo. O singură scăpare mai este. Ne-o arata ”Mărturisirea Credinței Ortodoxe”, care spune: ”Credința ne învață că un mare număr de păcătoși, care s-au căit în clipa de pe urmă, sunt scăpați din iad prin rugăciunile și milosteniile celor vii”.
Prin rugăciunile celor vii înțelegem: rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie, rugăciunile noastre, ale fiecăruia, pentru răposați și parastasele pentru pomenirea morților. Pomelnicele morților pe care le dăm preotului la Sfânta Liturghie să fie însoțite de o prescură (din care se scoate Trupul Domnului la Sfânta Jertfă), de o lumânare (ca să aibă mortul parte de lumină) și de vin (din care se pregătește Sângele Domnului).
Parastaselese însoțesc de colivă îndulcită cu miere sau zahăr, căci coliva închipuiește nădejdea noastră în învierea celui răposat, iar mierea și zahărul, credința noastră în viața tihnită și plăcută a mortului. De asemenea se însoțesc de colaci, vin și lumânări, care închipuiesc Trupul, Sângele și Lumina lui Hristos. Apoi tămâie și untdelemn – toate jertfe plăcute Domnului.
Prin milostenii înțelegem: mâncarea ce urmează după parastas, vasele, hainele, banii, și orice alte bunuri date de pomană pentru sufletul răposatului. Se cuvine însă ca aceste pomeni să fie împărțite săracilor, nu rudelor noastre sau celor avuți, căci atunci pomana nu-i deplină și deci nu-i primită. Iar pomana să o facem cu dragoste și cu râvnă, nu pentru ochii lumii, sau din silă.
Acatiste, privegheri și rugăciuni la toată cererea
” Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”, zice Domnul. Adevăratul credincios ascultă numai această chemare. El caută alinarea nevoilor și împlinirea cererilor sale numai la Dumnezeu. Biserica îi pune la îndemână toate mijloacele. Între aceste mijloace sunt și următoarele slujbe și rugăciuni:
Acatistele- sunt slujbe anumite, care se pot citi și la cererea credinciosului, pentru feluritele sale nevoi. Să spună dar, preotului, ce acatist crea să-i citească. La acatist aducem: pomelnicul viilor, tămâie și untdelemn, și le dăm preotului.
Privegherile- sunt tot slujbe pentru binele și sporul casei, pentru boală sau pentru o mare nevoie. Ele se fac seara, în orice zi, dar mai ales în posturi. Când vrem să facem priveghere, aducem la biserică: 5 pâini sau 5 prescuri, puțin grâu, o sticlă cu vin și una cu untdelemn. După ce le binecuvintează preotul luam o parte din ele acasă. Prescurile și vinul le folosim la mâncare, untdelemnul îl ardem în candelă, iar grâul îl amestecăm în sămânță.
Rugăciunile la toată cererea- le face preotul în biserică atunci când săvârșește Sfânta Liturghie. Aceste rugăciuni se fac pentru boală, pagubă, călătorie, vrăjmași și pentru orice trebuință. Credinciosul spune preotului pentru ce să se roage, iar el știe ce să facă. La începutul Sfintei Liturghii ducem preotului prescuri, din care el va scoate o părticică, pe care o dăm celor bolnavi, sau o mâncăm noi înșine, înainte de masă.
(http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro)